Tulburarea de dereglare disruptivă a dispoziției

Tulburarea de Dereglare Disruptivă a Dispoziției (Disruptive Mood Dysregulation Disorder – DMDD) este o tulburare mentală care apare la copii și adolescenți și este caracterizată prin iritabilitate severă, crize frecvente de furie și dispoziție cronică iritabilă sau supărată. DMDD a fost introdusă în DSM-5 pentru a oferi un diagnostic mai specific și mai adecvat pentru copiii care anterior ar fi fost diagnosticați cu tulburare bipolară pediatrică.

Criterii DSM-5 pentru Tulburarea de dereglare disruptivă a dispoziției

A. Accese de furie severe și recurente care sunt manifestate verbal (de exemplu, furii verbale) și/sau comportamental (de exemplu, agresivitate fizică față de persoane sau proprietăți) care sunt extrem de disproporționate în intensitate sau durată față de situație sau provocare.

B. Accesele de furie nu corespund nivelului de dezvoltare.

C. Accesele de furie apar, în medie, de trei sau mai multe ori pe săptămână.

D. Dispoziția între accese este persistent iritabilă sau supărată majoritatea zilei, aproape în fiecare zi, și este observabilă de către alții (de exemplu, părinți, profesori, colegi).

E. Criteriile A-D au fost prezente timp de 12 sau mai multe luni. În această perioadă, individul nu a avut o perioadă de 3 sau mai multe luni consecutive fără toate simptomele de la Criteriile A-D.

F. Criteriile A și D sunt prezente în cel puțin două dintre cele trei setări (acasă, la școală, cu colegii) și sunt severe în cel puțin una dintre ele.

G. Diagnosticul nu trebuie pus pentru prima dată înaintea vârstei de 6 ani sau după vârsta de 18 ani.

H. Prin anamneză sau observație, vârsta la debutul Criteriilor A-E este înainte de 10 ani.

I. Nu a existat niciodată o perioadă distinctă de mai mult de o zi în care criteriile simptomelor maniace sau hipomaniace să fie satisfăcute.

J. Comportamentele nu apar exclusiv în timpul unui episod depresiv major și nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare mentală (de exemplu, tulburare spectru autism, tulburare de stres posttraumatic, tulburare de separare a anxietății, tulburare de depresie majoră, tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate, tulburare de comportament).

K. Simptomele nu sunt atribuibile efectelor fiziologice ale unei substanțe sau unei afecțiuni medicale sau neurologice.

Simptomele tulburării de dereglare disruptivă a dispoziției

Accese de furie severe și frecvente: Manifestate verbal sau fizic.

Iritabilitate cronică: Iritabilitate constantă, prezentă majoritatea zilei.

Dificultăți de adaptare: Accesele de furie și iritabilitatea severă afectează semnificativ funcționarea zilnică în cel puțin două setări (acasă, școală, cu colegii).

Diagnosticul și evaluarea tulburării de dereglare disruptivă a dispoziției

Diagnosticul DMDD implică o evaluare clinică amănunțită, care poate include:

Istoricul medical și psihiatric: Evaluarea simptomelor actuale și anterioare, istoricul familial de tulburări mentale.

Interviuri cu părinții și profesorii: Pentru a înțelege comportamentul copilului în diferite setări.

Instrumente de evaluare: Chestionare și scale de evaluare a dispoziției și comportamentului.

Observație directă: Evaluarea comportamentului copilului în mediul clinic sau școlar.

Tratamentul tulburării de dereglare disruptivă a dispoziției

Tratamentul DMDD poate include o combinație de intervenții psihologice, educaționale și, în unele cazuri, farmacologice:

Psihoterapie:

Psihoterapie integrativă: Ajută copilul să identifice și să modifice tiparele de gândire și comportament negative.

Terapia comportamentală: Tehnici de management al furiei și antrenament în abilități sociale.

Terapia de familie: Implică părinții în procesul de terapie pentru a îmbunătăți dinamica familială și a oferi sprijin.

Intervenții educaționale:

Planuri de intervenție individualizată (IEP): Suport educațional personalizat pentru a ajuta copilul să facă față cerințelor școlare.

Antrenament pentru părinți: Educație și suport pentru părinți pentru a gestiona mai bine comportamentele dificile ale copilului.

Medicație:

În unele cazuri, medicația poate fi utilizată pentru a gestiona simptomele severe. Acestea pot include antipsihotice atipice, stabilizatori de dispoziție sau medicamente pentru ADHD, în funcție de simptomele specifice ale copilului.

Prognosticul tulburării de dereglare disruptivă a dispoziției

Prognosticul pentru DMDD variază și depinde de:

Severitatea simptomelor.

Eficacitatea intervențiilor terapeutice.

Suportul familial și școlar.

Identificarea și gestionarea altor comorbidități (de exemplu, ADHD, tulburări de anxietate).

Cu un tratament adecvat și suport consistent, mulți copii și adolescenți cu DMDD pot experimenta o ameliorare semnificativă a simptomelor și pot învăța să gestioneze mai bine furia și iritabilitatea. Este important să se înceapă tratamentul cât mai devreme posibil pentru a preveni complicațiile pe termen lung și pentru a îmbunătăți calitatea vieții copilului.