Ce este psihoterapia

Psihoterapia este reprezentata de o gama de tehnici bazate pe dialog, comunicare si schimbare comportamentala, care are drept scop imbunatatirea sanatatii psihologice a persoanei sau imbunatatirea relatiilor dintr-un grup.

Ce este psihoterapia?

In psihoterapie se foloseste dialogul, precum si alte forme de comunicare, de exemplu trairea experientiala din hipnoterapie sau exprimarea artistica in art-terapie.

Psihoterapia se adreseaza problemelor si dificultatilor de zi cu zi, in cadrul relatiilor sau pentru satisfacerea nevoilor personale, afectiunilor psihosomatice si disfunctiilor sexuale, sau pentru a facilita insanatosirea in afectiuni psihice.

Ce nu este psihoterapia?

Psihoterapia nu este “un sfat”. O parte a problemei poate fi tocmai aceea ca ati primit o gramada de sfaturi si totusi problema nu s-a rezolvat. Scopul tratamentului este de a va descoperi propriile prioritati, propriul drum, resursele necesare pentru a lua o decizie, intelegerea a ceea ce se intampla cu dvs. Psihoterapeutul nu da “sfaturi”.

Psihoterapia nu este un tratament- minune prin care problemele dvs. se vor rezolva intr-o ora sau doua. O problema veche de trei ani nu poate fi rezolvata in trei zile. Dar poate fi rezolvata. 

Ce se intampla in cursul sedintelor de psihoterapie?

In prima sau primele sedinte de terapie psihoterapeutul va face o evaluare, adica va invita sa va exuneti problema, va adreseaza intrebari de clarificare, va acorda suport.

Apoi se discuta care sunt problemele esentiale, ce anume doriti sa schimbati, si se stabileste de comun acord “un plan de actiune”. Pe parcursul sedintelor de psihoterapie, in cursul dialogurilor purtate, a invatarii relaxari sau imaginarii anumitor situatii, a trairii experientiale sau jocurilor de rol, problema se va “restructura” si veti avea mult mai usor acces la o solutie.

Tipuri de psihoterapie

Psihoterapia familiala

Familia sau cuplul functioneaza ca un sistem, respectiv rezolvarea problemelor se realizeaza prin participarea membrilor acestui sistem.

Problemele in cuplu sau familie se datoreaza de multe ori interpretarilor eronate relativ la comportamentul partenerului, tiparelor de comunicare defectuoase sau lipsei de asertivitate.

Se intampla ca problemele cu care ne confruntam sa nu tina doar de noi ca persoane, ci de neintelegerile sau problemele aparute in cadrul cuplului sau familiei extinse.

Psihoterapia de cuplu, in care participa ambii parteneri ajuta la clarificarea si rezolvarea problemelor.

In familie pot apare de asemenea conflicte intre generatii, intre parinti si copii, iar comportamentul copiiilor poate reflecta disfunctiile familiale. Terapia familiala este o modalitate de clarificare si rezolvare.

Psihoterapia de cuplu

Problemele de cuplu pot avea manifestari variate, atat la nivel individual, cat si al cuplului ca intreg. Dificultatile din sfera sexualitatii de exemplu (ejaculare precoce, dispareunie, dificultati de erectie, etc) sunt frecvent aparute in cadrul difunctiilor globale in cuplu. Aceasta nu inseamna ca este “vina” unuia sau altuia dintre parteneri, ci ca problema poate fi rezolvata prin participarea ambilor parteneri in sedintele de psihoterapie de cuplu/ familiala.

Depresia sau anxietatea pot si ele sa reflecte dificultatile in cuplu sau familiale. La fel afectiunile psihosomatice, si de altfel o gama larga de probleme.

In cadrul sedintelor de terapie anamneza si evaluarea problematicii de prezentare poate orienta spre rezolvarea prin psihoterapia de cuplu sau familiala, care este recomandata de psihoterapeut si este demarata cu acordul ambilor parteneri din cuplu. In cazul in care unul dintre parteneri, din motivele sale personale, nu este de acord sa participe la sedintele de psihoterapie se poate continua cu psihoterapia individuala.

Confidentialitatea respecta aceleasi principii ca si in cazul psihoterapiei individuale.

Psihoterapia de grup

Psihoterapia de grup prezinta multiple avantaje comparativ cu psihoterapia individuala, mai ales datorita influentei dinamicii de grup in rezolvarea problemelor. Cu alte cuvinte, grupul are o influenta suplimentara in procesul de schimbare si imbunatatire a calitatii vietii.

Una din principalele preocupari ale persoanelor care se gandesc sa apeleze la terapia de grup este aceea de a nu avea surpriza ca alti membrii ai grupului ar putea povesti despre problemele sale personale. Dar toti membrii grupului se afla in aceeasi situatie, si in plus se incheie un contract cu membrii grupului care stipuleaza faptul ca tot ceea ce se discuta in cadrul grupului ramane confidential.

In cadrul grupului de terapie sunt impartasite sentimente, ganduri, experiente, situatii de viata. Psihoterapeutul are rol de moderator si de conducere a interventiilor de grup, grupurile de psihoterapie putand fi organizate dupa modelul psihodramatic, psihodinamic, cognitiv-comportamental, grup de suport, etc.

Persoanele care formeaza un grup de terapie vor simti ca nu sunt singurii care au o “problema” sau mai multe, ci ca si altii trec prin situatii similare si astfel grupul devine o sursa de sprijin intr-o perioada mai dificila. 

Psihoterapia de grup se adreseaza unei game variate de probleme si dificultati, si utilizeaza diverse tehnici care pot fi verbale, expresive, etc.

Daca va decideti sa incepeti o terapie de grup este bine sa stiti ca nu veti fi presat sa vorbiti despre dumneavoastra sau sa dezvaluiti anumite lucruri intime daca nu doriti sa faceti acest lucru, dar cu cat veti participa mai mult, cu cat veti vorbi mai mult despre dumneavoastra, despre ceea ce simtiti si ganditi, cu atat veti avea mai mult de castigat din aceasta experienta.

Forme de psihoterapie

Psihoterapia adultului

Psihoterapia adultului imbraca forma psihoterapiei individuale, psihoterapiei familiale si de cuplu si a psihoterapiei de grup. Problemele specifice sunt adresate in cadrul psihosexologiei si psihosomaticii.

Cel mai frecvent psihoterapia adultului se realizeaza prin una din urmatoarele abordari:

Psihoterapie integrativa

Psihoterapie Ericksoniana si hipnoterapie

Psihoterapie cognitiv-comportamentala

Psihanaliza

Analiza tranzactionala

Psihoterapie psihanalitica

Psihoterapie existentiala

Psihoterapie gestalt

Focusing

Psihoterapie pozitiva

Psihodrama

Psihoterapia copilului

Ce este psihoterapia pentru copil si adolescent

Psihoterapia se refera la o varietate de tehnici si metode utilizate pentru a ajuta copiii si adolescentii care au dificultati in ce priveste emotiile si comportamentul lor. Desi exista diferite tipuri de psihoterapie, fiecare dintre ele se bazeaza pe comunicare ca instrument de baza pentru schimbarea sentimentelor si comportamentelor unei persoane. Psihoterapia poate implica psihoterapia de familie, psihoterapia individuala, psihoterapia de grup pentru copii, psihoterapia de grup cu mai multe familii. La copii si adolescenti jocul, desenul, plastilina, povestile si basmele sunt modalitati importante de impartasire a sentimentelor si rezolvare a problemelor.

Evaluarea pentru psihoterapie

Ca parte  a evaluarii initiale se determina necesitatea pentru psihoterapie. Decizia se bazeaza pe problemele curente ale copilului, istoric, abilitatea de a coopera si interventiile posibile. Psihoterapia este adesea utilizata in conjunctie cu alte tratamente cum este medicatia sau consilierea scolara. Este de asemenea importanta relatia dintre psihoterapeut si parinti. Copilul sau adolescentul trebuie sa se simta in siguranta si inteles.

Cum ajuta psihoterapia

Psihoterapia ajuta copiii si adolescentii in diverse moduri. Ei primesc suport emotional, rezolva astfel diverse conflicte si incearca solutii noi la probleme vechi. Scopurile psihoterapiei pot fi specifice, cum sunt schimbarile de comportament sau imbunatatirea relatiilor sau mai generale, cum este diminuarea anxietatii sau imbunatatirea stimei de sine. Durata psihoterapiei depinde de sesveritatea si complexitatea problemelor.

Parintii ar trebui sa isi puna urmatoarele intrebari in legatura cu psihoterapia:

De ce este recomandata psihoterapia?

Ce rezultate se pot astepta in urma psihoterapiei?

Cat timp va dura psihoterapia copilului?

Cat de frecvente vor fi sedintele de psihoterapie?

Cat costa sedintele de psihoterapie?

Cum vor fi parintii informati despre progresul copilului in psihoterapie si cum pot parintii sa isi ajute copilul?

Cat de repede pot fi asteptate schimbarile ca urmare a psihoterapiei?

Psihoterapeutul sau psihiatrul va poate raspunde la aceste intrebari.

Psihoterapia adolescentului

Ca si in cazul copiiilor, si adolescentii apeleaza rar la psihoterapie in mod voluntar. Cel mai adesea sunt adusi de parinti, si in general pentru tulburari comportamentale si dificultati scolare.

In aceste situatii avem de-a face cu un ” contract in trei colturi”: adolescentul, parintele si psihoterapeutului. Se intampla destul de frecvent ca parintele sa aiba anumite doleante sau asteptari de la psihoterapie, care nu se indeplinesc. Aceasta deoarece parintele uita ca adolescentul este o persoana care are propriile nevoi si motivatii.

Daca parintele apeleaza la psihoterapie pentru fiul sau fiica sa adolescenta o face din cauza ca adolescentul are un comportament care este indezirabil pentru parinte si/ sau scoala. Dar adolescentul are un motiv pentru comportamentul sau si destul de frecvent psihoterapia individuala nu este suficienta, mai ales ca nu adolescentul este cel care a cerut ajutor, ci altcineva a facut-o in locul sau. Psihoterapia familiala este de obicei cea mai buna solutie in astfel de situatii.

Psihoterapia varstnicului

Intrebarile care se pun legat de psihoterapia varstnicului sunt legate mai ales de faptul daca psihoterapia va functiona la persoanele de varsta a III-a in mod similar cu felul in care psihoterapia functioneaza la adult.

Intr-adevar, interventiile adresate persoanelor varstnice sunt mai specializate decat alte tipuri de interventii. De exemplu faptul ca la batrani exista o prevalenta crescuta a dementei face necesara evaluarea neuropsihiatrica. De asemenea la varstnici exista o prevalenta crescuta a simptomelor fizice si a efectelor secundare ale medicatiei, care pot produce o simptomatologie psihologica.

Interventiile eficace la populatia varstnica include psihoterapia cognitiv-comportamentala, psihoterapia psihodinamica, psihoterapia integrativa si imageria ghidata. Cel mai frecvent sunt tratate depresiile, insomnia, tulburarile de memorie.

Varsta a III-a implica probleme specifice legate de singuratate si contextul general al vietii. Din acest motiv psihoterapia trebuie adaptata in primul rand contextului- de exemplu case de batrani, persoane aflate in ingrijire, etc.

O alta problema o prezinta bolile medicale organice care afecteaza in special popilatia varstnica, si care neecsita de multe ori controlul durerii.

In unele situatii este afectata in primul rand stima de sine, datorita cadrului contextual.

Exista multe situatii in care nu este suficienta psihoterapia individuala, ci devine necesar sa se lucreze psihoterapeutic cu intreaga familie, avand in vedere ca pe de o parte apare stressul si problemele emotionale ale varstnicului, si pe de alta parte stressul si problemele emotionale ale persoanelor care il ingrijesc, mai ales acolo unde este vorba despre dizabilitati. 

Psihosexologia

Psihosexologia este o disciplina psiho-medicala care se ocupa de problematica disfunctiilor sexuale si celor conexe acestora.

Ca ramura a psihoterapiei ea este o forma de psihoterapie integrativa prin varietatea tehnicilor terapeutice implicate si a conceptualizarii.

Psihosexologia se împarte la randul ei in mai multe sub-ramuri, printre care:

Studiul sexualitatii normale,

Patologia psihosexuala,

Psihoigiena sexualitatii,

Psihosexologia de cuplu,

Psihoterapia psihosexologica sau psihoterapia sexuala, in tarile anglo-saxone cunoscuta sub denumirea de „sex therapy”.

Psihoterapia psihosexuala

În timp ce în alte tari ale lumii psihosexologia, respectiv psihoterapia psihosexuala este o ramura psihoterapeutica aparte, cu o formare în domeniu pentru psihoterapeuti, în tara noastra ea este relativ noua si înca ne-acreditata ca scoala terapeutica de sine-statatoare.

Psihosomatica

Psihosomatica este o disciplina psiho-medicala care se ocupa de studiul afectiunilor aparent medicale produse de cauze psihologice, a afectiunilor medicale cu componenta psihologica si a aspectelor psihologice ale afectiunilor medicale.

Boala psihosomatica este o reprezentare corporala a unor conflicte sau tulburari psihologice, care nu sunt exprimate la nivel mental/ psihologic. De exemplu, atunci cand exista o tristete sau o furie neexprimata verbal/ comportamental, ele se vor manifesta la nivelul corpului, respectiv se vor concretiza in durere sau boala.

Exemple clasice de boli psihosomatice sunt colonul iritabil, poliartirta reumatoida, ulcerul peptic, dermatitele. Insa lista bolilor psihosomatice este mult mai lunga.

Modelul biopsihosocial

Modelul medical biopsihosocial este o modalitate de a privi mintea si corpul pacientului ca fiind doua sisteme importante legate intre ele. Termenul de model biopsihosocial este de fapt termenul tehnic pentru ceea ce se numeste in mod popular medicina minte- corp.

Afectiunea si boala nu sunt neaparat simultane. O persoana se poate simti destul de bine chiar daca are o anumita afectiune, sau se poate simti rau si atunci este bolnav.

Modelul biopsihosocial pleaca de la presupunerea ca afectiunea si boala au aceeasi importanta. In afara de semnele biologice si simptome boala este produsa de starea psihologica si factorii sociali, ca de exemplu relatia cu familia sau mediul social.

Corpul poate afecta mintea si mintea poate afecta corpul. Aceasta inseamna ca exista o interactiune directa intre minte si corp, precum si interactiuni care au loc prin intermediul factorilor intermediari.

Psihoneuroimunologia

Psihoneuroimonologia este stiinta interactiunii dintre sistemul nervos, endocrin si imun. Sistemul imun si cel neuroendocrin pot produce sustante identice (neuropeptide) care influenteaza atat activitatea neuroendocrina, cat si pe cea imuna. Cele doua sisteme au receptori comuni cu care aceste subsisteme pot interactiona.

Psihoneuroimunologia ca stiinta a aparut accidental. Urmarind la microscop structura splinei au foat observate zone de celule imune si in mijlocul lor manunchiuri de fibre nervoase. In urma repetarii microscopiei s-a ajuns la concluzia ca sistemul nervos se conecteaza la nivel organic cu sistemul imun si ca celulele nervoase vin in contact direct cu celulele imune. Au fost studiate si conexiunile dintre fibrele nervoase si celulele imune si s-a descoperit ca receptorii neurotransmitatorilor sunt prezenti un doar pe celulele nervoase, ci si pe suprafata celulelor sistemului imunitar.

Conform ultimelor cercetari in domeniu creierul functioneaza ca o glanda, secretand, combinand si regland substante care un servesc doar la atenuarea durerii, ci si la reglarea sistemului imun si modificarea cresterii tumorilor. Creierul are atat functii cognitive, cat si reglatoare.