Distimia

Distimia, cunoscută și sub denumirea de tulburare depresivă persistentă (Persistent Depressive Disorder – PDD) în DSM-5, este o formă cronică de depresie. Aceasta se caracterizează printr-o dispoziție depresivă persistentă pe o perioadă lungă de timp, de obicei cel puțin doi ani. Simptomele sunt mai puțin severe decât cele ale depresiei majore, dar sunt mai persistente și pot afecta semnificativ calitatea vieții.

Criterii DSM-5 pentru tulburarea depresivă persistentă (distimia)

A. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, pentru mai multe zile decât nu, indicată prin raport subiectiv sau observată de alții, pentru cel puțin doi ani.

B. Prezența, în timpul dispoziției depresive, a două (sau mai multe) dintre următoarele:

Apetit scăzut sau supraalimentare.

Insomnie sau hipersomnie.

Energie scăzută sau oboseală.

Stima de sine scăzută.

Dificultate de concentrare sau de a lua decizii.

Sentimente de lipsă de speranță.

C. În această perioadă de doi ani (un an pentru copii și adolescenți), individul nu a fost fără simptomele de la Criteriile A și B pentru mai mult de două luni la un moment dat.

D. Criteriile pentru o tulburare depresivă majoră pot fi continuu prezente timp de doi ani.

E. Nu a existat niciodată un episod maniacal sau un episod hipomaniacal, iar criteriile pentru tulburarea ciclotimică nu au fost niciodată îndeplinite.

F. Tulburarea nu este mai bine explicată de tulburarea schizoafectivă persistentă, schizofrenie, tulburare delirantă sau alte tulburări spectru schizofrenie și alte tulburări psihotice specificate și nespecificate.

G. Simptomele nu sunt atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu, drog de abuz, medicație) sau unei alte afecțiuni medicale (de exemplu, hipotiroidism).

H. Simptomele cauzează suferință semnificativă din punct de vedere clinic sau deteriorare în domeniile social, ocupațional sau în alte domenii importante de funcționare.

Simptomele distimiei

Dispoziție depresivă persistentă: Sentiment de tristețe sau lipsă de speranță cea mai mare parte a zilei.

Apetit scăzut sau supraalimentare: Modificări semnificative ale apetitului.

Insomnie sau hipersomnie: Dificultăți de somn sau somn excesiv.

Energie scăzută sau oboseală: Sentiment constant de oboseală.

Stima de sine scăzută: Sentimente de inutilitate sau inadecvare.

Dificultate de concentrare sau de a lua decizii: Probleme de concentrare și indecizie.

Sentimente de lipsă de speranță: Percepție pesimistă asupra viitorului.

Diagnosticul și evaluarea distimiei

Diagnosticul distimiei implică o evaluare clinică amănunțită, care poate include:

Istoricul medical și psihiatric: Evaluarea simptomelor actuale și anterioare, istoricul familial de tulburări mentale.

Examen fizic: Evaluare pentru a exclude cauze medicale ale simptomelor.

Chestionare și scale de evaluare: Instrumente standardizate pentru a evalua severitatea simptomelor depresive.

Interviuri structurate: Discuții detaliate cu pacientul pentru a înțelege impactul simptomelor asupra vieții zilnice.

Tratamentul distimiei

Tratamentul distimiei poate include o combinație de psihoterapie, medicație și modificări ale stilului de viață:

Psihoterapie: Ajută pacienții să identifice și să schimbe tiparele de gândire și comportament negative. Se concentrează pe relațiile interpersonale și pe rolurile sociale pentru a îmbunătăți dispoziția. Încurajează pacienții să se angajeze în activități plăcute și semnificative pentru a combate inactivitatea și apatia.

Medicație:

Antidepresive: Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI) și alte antidepresive pot fi prescrise pentru a ameliora simptomele depresive.

Medicație adjuvantă: În unele cazuri, stabilizatori de dispoziție sau antipsihotice pot fi adăugate la regimul de tratament.

Modificări ale stilului de viață:

Exerciții fizice regulate: Activitatea fizică poate îmbunătăți dispoziția și nivelul de energie.

Dietă sănătoasă: O alimentație echilibrată poate avea un impact pozitiv asupra dispoziției.

Tehnici de reducere a stresului: Meditația, yoga și alte tehnici de relaxare pot ajuta la gestionarea simptomelor.

Prognosticul distimiei

Prognosticul pentru distimie variază. Unii pacienți pot prezenta o ameliorare semnificativă a simptomelor cu tratament adecvat, în timp ce alții pot avea simptome persistente care necesită management pe termen lung. Factori care influențează prognosticul includ:

Aderența la tratament.

Suportul social și familial.

Prezența comorbidităților (de exemplu, alte tulburări mentale sau medicale).