Consilierea psihologica este o specialitate in psihologie care faciliteaza dezvoltarea personala si functionarea interpersonala centrandu-se pe probleme emotionale, sociale, ocupationale, educationale, de dezvoltare, legate de sanatate si organizationale.
Prin integrarea teoriei, cercetarii si practicii, si avdn in vedere aspectele multiculturale, consilierea psihologica cuprinde o gama mare de tehnici care sa ajute persoana sa isi imbunatateasca starea de bine, sa amelioreze stressul si dificultatile de adaptare, sa isi rezolve crizele si sa isi creasca abilitatea de a trai in mod mai functional.
Uneori diferenta dintre consiliere si psihoterapie in ce priveste aspectele clinice, sunt foarte mici. Consilierea psihologica se refera la toate aspectele enuntate mai sus, in timp ce psihoterapia se adreseaza mai putin aspectelor ocupationale, organizationale si educationale in mod direct. Insa de cele mai multe ori termenul de psihoterapie il include pe cel de consiliere.
Consilierea psihologica difera de fapt de psihoterapie si psihologia clinica intr-un fel foarte subtil. Consilierii se centreaza mai degraba pe tratamentul psihopatologiei mai putin severe si a problemelor cotidiene (de exemplu depresia si anxietatea), in timp ce psihoterapeutul abordeaza atat psihopatologia putin severa, problemele cotidiene si psihopatologia severa. Cu alte cuvinte, in timp ce consilierul lucreaza doar cu cazurile sa spunem “usoare” din gama problemelor umane psihologice, psihoterapeutul lucreaza cu toata gama de cazuri si problematici, incluzand de exemplu schizofrenia si tulburarile de personalitate.
Dar in ciuda acestei diferente, la ora actuala consilierea si psihoterapia sunt din ce in ce mai dificil de diferentiat, mai ales ca formarea in psihoterapie, pe care o urmeaza psihologul sau medicul care devine psihoterapeut sau consilier este in trepte, si cei mai multi specialisti parcurg toate treptele de formare profesionala, de la consilier in supervizare la psihoterapeut.
Comments are closed