Ce este tulburarea psihotica indusa?
Elementul esenţial al tulburării psihotice induse (împărtăşite) (folie a deux) îl constituie o idee delirantă care apare la o persoana care se află într-o relaţie strânsă cu o altă persoană (denumită uneori „inductor” sau „caz primar”) care are deja o tulburare psihotică cu idei delirante proeminente. Persoana ajunge să împărtăşească convingerile delirante ale cazului primar în totalitate sau în parte.
Schizofrenia este probabil cel mai frecvent diagnostic al cazului primar, însă pot fi incluse şi alte diagnostice, precum tulburarea delirantă sau tulburarea afectivă cu elemente psihotice.
Care sunt simptomele in tulburarea psihotica indusa?
Conţinutul convingerilor delirante induse poate fi dependent de diagnosticul cazului primar şi poate include idei delirante relativ bizare (de ex., că o putere străină ostilă îi transmite în apartament radiaţii care îi provoacă indigestie şi diaree), idei delirante congruente cu dispoziţia (de ex., cazul primar va primi curând un contract pentru un film în valoare de 2 milioane dolari, permiţând astfel familiei sa-şi cumpere o casă mult mai mare cu piscină) ori idei delirante nonbizare, caracteristice tulburării delirante (de ex., FBI-ul înregistrează telefonul familiei şi deplasările membrilor familiei, când aceştia pleacă de acasă).
De regulă, în tulburarea psihotică indusă, cazul primar este dominant în relaţie şi, treptat, îşi impune sistemul delirant unei a doua persoane, iniţial sănătoasă şi mai pasivă. Persoanele care ajung să împărtăşească convingerile delirante sunt adesea înrudite (cu cazul primar) prin legături de sânge sau casatorie, au trăit împreună mult timp, uneori într-o izolare socială relativă. Dacă relaţia cu cazul primar este întreruptă, convingerile delirante ale celeilalte persoane de regulă diminua şi dispar. Deşi cel mai frecvent este observată în relaţiile a numai doi oameni, tulburarea psihotică indusă poate surveni şi la un număr mai mare de persoane, în special în situaţiile de familie în care un părinte este cazul primar, iar copiii, uneori în grade diferite, adoptă convingerile delirante ale părintelui.
Cu excepţia convingerilor delirante, în tulburarea psihotică indusă comportamentul nu este de regulă bizar sau straniu.
Evoluţie
Fără intervenţie, evoluţia este de regulă cronica, deoarece această tulburare survine cel mai frecvent în relaţii care durează de mult timp şi sunt rezistente la schimbare. Prin separarea de cazul primar, convingerile delirante ale persoanei dispar uneori rapid, iar alteori foarte lent.
Comments are closed