Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune psihică frecventă și cronică în care o persoană are obsesii, compulsii sau ambele. Aceasta afectează atât copiii, cât și adulții și poate provoca un nivel semnificativ de disfuncție și distres în viața de zi cu zi. TOC este inclusă în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.
Caracteristici ale tulburării obsesiv-compulsive
Obsesii: Sunt gânduri, imagini sau impulsuri intruzive și nedorite care declanșează sentimente intense de anxietate sau disconfort. Persoanele cu TOC recunosc adesea că aceste gânduri sunt rezultatul minții lor, dar le percep ca fiind invazive și adesea iraționale.
Exemple de obsesii comune:
Frica persistentă de germeni sau de contaminare.
Gânduri intruzive despre rănirea de sine sau rănirea altora, chiar dacă persoana nu are intenția de a acționa în acest sens.
Preocupări excesive legate de simetrie, ordine și exactitate.
Gânduri intruzive de natură sexuală sau religioasă considerate inadecvate sau tabu.
Compulsii: Sunt comportamente repetitive pe care persoana se simte obligată să le efectueze în încercarea de a reduce anxietatea sau disconfortul provocat de obsesii sau de a preveni un eveniment sau o situație temută. Compulsiile sunt adesea realizate într-un mod ritualistic.
Exemple de compulsii comune:
Spălarea și curățarea excesivă a mâinilor sau a obiectelor pentru a preveni contaminarea.
Verificarea repetată a ușilor, aragazului, aparatelor electronice sau a altor elemente pentru a preveni un pericol.
Numărarea, repetarea anumitor cuvinte sau efectuarea altor ritualuri mentale pentru a „anula” gândurile intruzive.
Ordonarea sau aranjarea obsesivă a obiectelor într-un anumit mod.
Disfuncție semnificativă: Obsesiile și compulsiile provoacă un disconfort semnificativ, consumă timp (mai mult de o oră pe zi) sau interferează cu funcționarea normală a persoanei la locul de muncă, în relațiile sociale sau în alte aspecte importante ale vieții.
Conștientizare: Persoanele cu TOC adesea recunosc că obsesiile și compulsiile lor sunt excesive sau iraționale, dar simt o presiune puternică de a le efectua pentru a evita anxietatea sau pentru a preveni un dezastru perceput.
Cauze și factori contributivi
Genetica: Există o componentă genetică în TOC, deoarece tulburarea tinde să fie mai frecventă în familiile unde alți membri au această condiție.
Biologie: Anomalii în structura și funcționarea creierului, în special în circuitul cortico-striato-talamo-cortical, sunt asociate cu TOC. Desechilibrele neurotransmițătorilor, în special serotonină, sunt de asemenea implicate.
Factori de mediu: Stresul sever, abuzul, neglijarea în copilărie și alte traume pot declanșa sau agrava simptomele TOC.
Comorbidități: TOC este adesea asociată cu alte tulburări de anxietate, tulburări de dispoziție, tulburări de spectru obsesiv-compulsiv, și tulburări alimentare.
Diagnostic
Diagnosticul TOC se bazează pe evaluarea clinică și pe criteriile DSM-5. Evaluarea include discuții detaliate despre simptome, istoricul medical și psihologic, și o examinare a impactului simptomelor asupra funcționării zilnice.
Tratament
Terapie psihologică: Psihoterapia este tratamentul de elecție. Psihoterapia implică expunerea graduală la situații sau obiecte care declanșează obsesiile, urmată de prevenirea răspunsului compulsiv.
Medicație: Inhibitorii Selectivi ai Recaptării Serotoninei (ISRS): Medicamente precum fluoxetina, fluvoxamina, sertralina și paroxetina sunt adesea prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor TOC. Inhibitorii de Recaptare a Serotoninei și Norepinefrinei (IRSN): Medicamente ca venlafaxina pot fi de asemenea eficiente.
Terapii alternative și complementare: Tehnici de relaxare, mindfulness și intervenții comportamentale pot fi utile ca terapii complementare.
Educație și suport: Educația pentru pacient și familie despre natura TOC și despre strategiile de gestionare a simptomelor este crucială.
Grupurile de suport pot oferi o rețea de sprijin și înțelegere.
TOC este o tulburare complexă care necesită o abordare multi-modală de tratament pentru a minimiza impactul simptomelor și pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanei afectate. Prin combinarea tratamentului medicamentos cu terapia cognitiv-comportamentală și suportul continuu, majoritatea persoanelor cu TOC pot atinge un nivel semnificativ de ameliorare a simptomelor și pot duce o viață echilibrată și productivă.
Comments are closed