Tulburarea disforică premenstruală

Tulburarea disforică premenstruală (TDPM) este o formă severă de sindrom premenstrual (SPM) caracterizată prin simptome fizice și emoționale intense care afectează în mod semnificativ viața unei femei. TDPM apare în faza luteală a ciclului menstrual (aproximativ în a doua jumătate a ciclului, după ovulație) și se ameliorează în primele zile ale menstruației.

Criterii DSM-5 pentru tulburarea disforică premenstruală

A. În majoritatea ciclurilor menstruale, cel puțin cinci simptome trebuie să fie prezente în ultima săptămână înainte de debutul menstruației, să înceapă să se amelioreze în câteva zile după debutul menstruației și să devină minime sau absente în săptămâna post-menstruală.

B. Unul (sau mai multe) dintre următoarele simptome trebuie să fie prezent:

Labilitate afectivă marcată (de exemplu, schimbări bruște de dispoziție; tristețe sau sensibilitate accentuată la respingere).

Iritabilitate marcată sau furie sau conflicte interpersonale crescute.

Dispoziție depresivă marcată, sentimente de lipsă de speranță sau autoapreciere negativă accentuată.

Anxietate marcată, tensiune și/sau sentimente de a fi “pe muchie” sau de a fi încordat.

C. Unul (sau mai multe) dintre următoarele simptome trebuie să fie, de asemenea, prezent pentru a atinge un total de cinci simptome atunci când sunt combinate cu simptomele din Criteriul B de mai sus:

Scăderea interesului pentru activitățile obișnuite (de exemplu, muncă, școală, prieteni, hobby-uri).

Dificultate în concentrare.

Letargie, fatigabilitate marcată sau lipsă severă de energie.

Schimbare marcată a apetitului; supraalimentare; pofte alimentare specifice.

Hipersomnie sau insomnie.

Sentiment de a fi copleșit sau de a nu putea face față.

Simptome fizice cum ar fi sensibilitate sau umflare a sânilor, dureri articulare sau musculare, senzație de “balonare” sau creștere în greutate.

D. Simptomele sunt asociate cu suferință semnificativă din punct de vedere clinic sau interferență cu activitatea socială, ocupațională, activitățile obișnuite (de exemplu, evitarea activităților sociale; performanță scăzută la locul de muncă, la școală sau acasă).

E. Tulburarea nu este doar o exacerbare a simptomelor unei alte tulburări, cum ar fi tulburarea depresivă majoră, tulburarea de panică, tulburarea depresivă persistentă (distimie) sau o tulburare de personalitate.

F. Criteriul A ar trebui să fie confirmat prin evaluări prospective zilnice timp de cel puțin două cicluri simptomatice. (Diagnosticul poate fi pus provizoriu înainte de această confirmare.)

G. Simptomele nu sunt atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu, abuz de droguri, medicație, alt tratament) sau unei alte afecțiuni medicale (de exemplu, hipertiroidism).

Simptomele tulburării disforice premenstruale

Simptomele TDPM sunt similare cu cele ale sindromului premenstrual (SPM), dar sunt mult mai severe și pot include:

Labilitate emoțională: Schimbări bruște și intense ale dispoziției.

Iritabilitate sau furie severă: Conflicte interpersonale crescute.

Depresie: Sentimente de lipsă de speranță sau autoapreciere negativă.

Anxietate și tensiune: Sentimente de a fi “pe muchie”.

Scăderea interesului pentru activitățile obișnuite.

Dificultate în concentrare.

Letargie sau fatigabilitate.

Schimbări ale apetitului: Supraalimentare sau pofte alimentare specifice.

Probleme de somn: Insomnie sau hipersomnie.

Simptome fizice: Sensibilitate sau umflare a sânilor, dureri articulare sau musculare, senzație de “balonare” sau creștere în greutate.

Diagnosticul și evaluarea tulburării disforice premenstruale

Diagnosticul TDPM necesită o evaluare clinică detaliată, care include:

Istoricul medical și psihiatric: Evaluarea simptomelor actuale și anterioare, istoricul familial de tulburări mentale și endocrine.

Jurnal menstrual: Monitorizarea simptomelor pe parcursul a două sau mai multe cicluri menstruale pentru a confirma pattern-ul simptomatic.

Evaluare psihiatrică: Evaluarea pentru a exclude alte tulburări de dispoziție sau anxietate.

Tratamentul tulburării disforice premenstruale

Tratamentul TDPM poate include o combinație de intervenții farmacologice și non-farmacologice:

Medicație:

Antidepresive: Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) cum ar fi fluoxetina, sertralina și paroxetina sunt adesea utilizate pentru a reduce simptomele.

Contraceptive orale: Anumite contraceptive hormonale pot ajuta la stabilizarea fluctuațiilor hormonale care contribuie la TDPM.

Medicamente anxiolitice: În unele cazuri, medicamentele pentru anxietate pot fi prescrise.

Agoniști ai hormonilor eliberatori de gonadotropine (GnRH): În cazurile severe, aceste medicamente pot fi utilizate pentru a suprima ciclul menstrual.

Psihoterapie: Ajută la gestionarea simptomelor emoționale și comportamentale.Ajută la îmbunătățirea relațiilor și la gestionarea stresului interpersonal.

Modificări ale stilului de viață:

Exerciții fizice regulate: Pot reduce simptomele depresive și anxietatea.

Dietă sănătoasă: Reducerea consumului de cofeină, alcool și zahăr poate ajuta la ameliorarea simptomelor.

Tehnici de gestionare a stresului: Meditația, yoga și alte tehnici de relaxare pot fi benefice.

Prognosticul tulburării disforice premenstruale

Prognosticul pentru TDPM variază, dar multe femei pot experimenta o ameliorare semnificativă a simptomelor cu tratament adecvat. Suportul continuu și ajustarea tratamentului în funcție de nevoile individuale sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a tulburării. În concluzie, TDPM este o tulburare serioasă care poate afecta semnificativ calitatea vieții. Diagnosticul și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a ajuta femeile să gestioneze simptomele și să își îmbunătățească bunăstarea generală.