Ce este tulburarea de identitate disociativă?
Tulburarea de identitate disociativă (DID), anterior cunoscută sub numele de tulburare de personalitate multiplă, este o afecțiune mentală complexă și adesea greșit înțeleasă. Aceasta este caracterizată prin prezența a două sau mai multe stări de personalitate distincte sau identități în aceeași persoană, fiecare cu propriile moduri de gândire, de simțire și de relaționare cu lumea. Aceste identități diferite pot prelua controlul asupra comportamentului persoanei în momente diferite. DID este asociată cu traume severe, adesea din copilărie, și este o formă extremă de disociere, un mecanism de apărare prin care mintea se separă de experiențele prea dureroase sau conflictuale pentru a fi procesate în mod normal.
Caracteristici ale tulburării de identitate disociativă
Prezența a două sau mai multe identități: Persoanele cu DID au două sau mai multe identități distincte sau stări de personalitate (numite și “alteruri”), fiecare cu propriile caracteristici persistente și moduri de interacționare cu lumea.
Amnezie: Aceasta este o caracteristică cheie a DID, unde există incapacitatea de a reaminti informații personale importante, într-o măsură care nu poate fi explicată prin uitare obișnuită. Amneziile pot include uitarea evenimentelor, a informațiilor personale și a perioadelor de timp.
Cauzalitatea traumei: DID este adesea legată de traume severe din copilărie, cum ar fi abuzul fizic, emoțional sau sexual. Aceste traume sunt un factor major în dezvoltarea alterurilor, care servesc ca un mecanism de apărare pentru a izola amintirile dureroase.
Schimbări bruște: Schimbările între diferite identități pot fi bruste și dramatice, schimbând comportamentul, cunoștințele și chiar caracteristicile fizice, cum ar fi postura și tonul vocii.
Disocierea: O separare marcată și frecventă de gânduri, sentimente și amintiri. Disocierea este mecanismul de bază al DID, ajutând la gestionarea traumelor prin separarea lor în diferite compartimente mentale.
Distres și probleme funcționale: Simptomele DID cauzează distres semnificativ sau probleme în funcționarea socială, profesională sau în alte domenii importante ale vieții.
Diagnosticul de tulburare de identitate disociativă
Diagnosticarea DID este complexă și necesită o evaluare amănunțită de către un specialist în sănătatea mintală. Criteriile de diagnostic, conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a cincea), includ:
Prezența a două sau mai multe identități distincte.
Amnezie care implică uitarea unor evenimente personale importante.
Distres semnificativ sau probleme de funcționare cauzate de simptome.
Simptomele nu sunt o parte normală a unei practici culturale sau religioase acceptate.
Simptomele nu sunt cauzate de substanțe (medicamente, alcool) sau o condiție medicală generală (de exemplu, convulsii).
Tratamentul tulburării de identitate disociativă
Tratamentul pentru DID este de lungă durată și implică o combinație de terapie psihologică și suport. Componentele principale includ:
Psihoterapia integrativă: Poate ajuta în gestionarea simptomelor disociative și a celor de anxietate sau depresie. În special tehnicile de procesare cognitivă și terapia EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing) sunt eficiente în abordarea cauzelor traumelor. Terapia de integrare a identității are ca scop facilitarea comunicării și cooperării între alteruri și, în unele cazuri, integrarea lor într-o singură identitate stabilă.
Medicație: Deși nu există medicamente specifice pentru DID, medicamentele antidepresive, anxiolitice sau antipsihotice pot fi folosite pentru a trata simptomele asociate, cum ar fi depresia, anxietatea și tulburările de somn.
Educație și suport: Înțelegerea naturii tulburării și dezvoltarea unor strategii de coping pentru a gestiona disocierea și stresul.
Terapie de grup sau de familie: Poate fi utilă pentru a ajuta la reconstruirea relațiilor și la îmbunătățirea sistemului de suport.
Tulburarea de identitate disociativă este o afecțiune profundă și complexă, care necesită un tratament specializat și pe termen lung. Abordarea integrată, care include terapia psihologică, suportul farmacologic și educația, oferă cele mai bune șanse de ameliorare a simptomelor și de îmbunătățire a calității vieții persoanelor afectate. Identificarea precoce și intervenția terapeutică sunt esențiale pentru a ajuta persoanele cu DID să se recupereze și să se reintegreze în societate.
Comments are closed