Ce este psihoza reactivă scurtă?
Psihoza reactivă scurtă, cunoscută și sub numele de tulburare psihotică reactivă scurtă sau tulburare psihotică acută și tranzitorie, este o afecțiune mentală caracterizată prin apariția bruscă a simptomelor psihotice, cum ar fi halucinații, deliruri, gândire dezorganizată și comportament bizar. Aceste simptome apar în răspuns la un stres sever sau la un eveniment traumatic și sunt temporare, având o durată limitată.
Caracteristici ale psihozei reactive scurte
Debut brusc: Simptomele psihotice apar brusc, adesea în câteva ore sau zile după un eveniment stresant major sau o situație extrem de traumatizantă.
Durată limitată: Durata simptomelor este scurtă, de obicei între câteva zile și o lună. Persoana afectată revine la nivelul de funcționare normal după această perioadă.
Simptome psihotice:
Deliruri: Credințe false și iraționale, care sunt clar influențate de evenimentul traumatic (de exemplu, o persoană care a fost jefuită poate crede că toată lumea înconjurătoare este un hoț).
Halucinații: Percepții senzoriale care nu au o sursă în realitate, cum ar fi auzirea de voci sau vederea de imagini care nu există.
Gândire dezorganizată: Dificultăți în structurarea gândurilor, vorbire incoerentă sau ilogică.
Comportament Bizar sau Dezorganizat: Acțiuni care nu au un scop clar sau care sunt neobișnuite pentru context.
Conștientizarea realității compromisă: Persoana poate avea momente în care își pierde contactul cu realitatea sau este profund confuză în legătură cu ce i se întâmplă.
Reacție la stres: Simptomele sunt clar legate de un factor stresant major sau de o situație de viață extrem de tensionată.
Cauze și factori contributivi
Evenimente de viață stresante: Debutul este adesea precipitat de evenimente de viață acute și extrem de stresante, cum ar fi moartea unei persoane iubite, divorț, pierderea locului de muncă, traume fizice sau emoționale severe.
Vulnerabilitate psihologică: Persoanele cu o sensibilitate mai mare la stres sau cu antecedente de reacții emoționale intense pot fi mai susceptibile la dezvoltarea acestei tulburări.
Factori biologici: Deși mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese, se crede că factorii neurobiologici și genetică pot juca un rol în susceptibilitatea la psihoză.
Diagnostic
Diagnosticul de psihoză reactivă scurtă este clinic și se bazează pe istoria medicală, simptomele prezentate și excluderea altor cauze medicale sau psihice.
Este esențial să se facă diferențierea între această tulburare și alte tulburări psihotice, cum ar fi schizofrenia, tulburarea schizoafectivă sau tulburările de dispoziție cu caracteristici psihotice.
Tratament
Intervenție imediată și stabilizare: În faza acută, tratamentul poate include medicație antipsihotică pentru a controla simptomele psihotice. Benzodiazepinele pot fi utilizate pentru a reduce anxietatea și a ajuta la somn.
Terapie psihologică: Psihoterapia poate ajuta la gestionarea simptomelor și la dezvoltarea de strategii de coping pentru a preveni recurența. Terapia de suport și consilierea pot fi importante pentru a ajuta persoana să proceseze evenimentul traumatic și să-și stabilizeze emoțiile.
Suport și educație: Educația pacientului și a familiei despre natura tulburării și despre modalitățile de gestionare a stresului poate îmbunătăți recuperarea. Suportul social, inclusiv grupurile de suport, poate fi esențial în recuperarea pe termen lung.
Psihoza reactivă scurtă este o tulburare temporară dar intensă, care necesită recunoaștere rapidă și intervenție adecvată pentru a minimiza durerea și pentru a sprijini recuperarea completă. Abordarea integrată, care include atât tratamentul medical, cât și suportul psihologic, este crucială pentru a ajuta persoanele afectate să revină la funcționarea normală și să prevină recurența episoadelor.
Comments are closed