Onicofagia

Ce este onicofagia?

Onicofagia este un termen medical care descrie obiceiul compulsiv de a-și roade unghiile. Este o formă comună de comportament repetitiv focalizat pe corp, adesea clasificată ca un tulburare de control al impulsurilor. Onicofagia este întâlnită frecvent în rândul copiilor și adolescenților, dar poate persista și în viața adultă. Aceasta implică mușcarea repetată a unghiilor de la mâini, și uneori a pielii din jurul acestora (cuticule), ceea ce poate duce la deteriorarea țesuturilor și la diverse probleme de sănătate.

Onicofagia sau roaderea unghiilor este o problemă foarte răspândită. La adulţi există o prevalenţă de 20-25%. La copii procentul se ridică la 28% pentru cei între 5-6 ani şi atinge 60% la cei aflaţi la începutul adolescenţei. Deşi este atât de răspândit, acest fenomen este adesea mascat de cei în cauză. Onicofagia include şi „mosocrarea” (roaderea) cutelor pielii din jurul unghilor, fapt ce este neglijat de unii. Consecinţele onicofagiei sunt de ordin psihologic şi fizic. Pacientul îşi menţine o percepţie negativă asupra lui însuşi, datorită incapacităţii sale de a se controla.

Printre consecinţele fizice se pot enumera: decolorarea, absenţa strălucirii şi subţierea unghiilor. Uneori se poate ajunge la infecţii severe, care duc la pierderea unghiilor.

Caracteristici ale onicofagiei

Mușcarea unghiilor: Indivizii cu onicofagie își rod unghiile în mod repetat, adesea până când acestea devin foarte scurte și deteriorate.

Mușcarea cuticulelor: Comportamentul poate include și roadea cuticulelor și a pielii din jurul unghiei, provocând răni și uneori infecții.

Comportament automat sau conștient: Mușcatul unghiilor poate fi un act semiconștient sau chiar inconștient, în care persoana nu își dă seama că își roade unghiile până nu simte durere sau observă deteriorarea.

Factori declanșatori: Stresul, anxietatea, plictiseala și inactivitatea sunt factori comuni care pot declanșa onicofagia. De asemenea, poate fi un răspuns la sentimente de frustrare, tensiune sau singurătate.

Aspecte emoționale și psihologice: Onicofagia este adesea asociată cu tulburări emoționale și anxietate. Poate fi, de asemenea, legată de tulburări obsesiv-compulsive sau de alte forme de comportament repetitiv focalizat pe corp.

Impact estetic și fizic: Pe lângă aspectul neplăcut al unghiilor roase, onicofagia poate duce la probleme dentare, infecții la nivelul degetelor și chiar probleme gastrointestinale, dacă părțile roase sunt înghițite.

Cauze și factori contributivi

Anxietate și stres: Onicofagia este frecvent asociată cu nivele crescute de anxietate și stres. Rodarea unghiilor poate fi o metodă de coping pentru a gestiona sau a reduce tensiunea emoțională.

Tulburări obsesiv-compulsive (TOC): Unii indivizi cu TOC pot dezvolta onicofagia ca parte a unui spectru de comportamente compulsive.

Genetica: Studiile sugerează că există o componentă genetică, cu un comportament similar observat la membrii familiei persoanelor afectate.

Imitație și învățare socială: Copiii pot adopta acest comportament prin imitarea părinților sau a altor persoane importante din viața lor care manifestă onicofagia.

Plictiseala sau inactivitate: Onicofagia poate fi mai frecventă în momentele de inactivitate sau când o persoană se simte plictisită și are nevoie de stimulare.

Diagnostic

Diagnosticarea onicofagiei se bazează în principal pe observația comportamentului și pe discuții despre contextul și sentimentele asociate cu rodarea unghiilor.

Un medic sau un psiholog poate evalua și alte simptome pentru a determina dacă onicofagia este parte a unei tulburări mai largi, cum ar fi anxietatea sau TOC.

Tratament

Psihoterapie:

Psihoterapia este una dintre cele mai eficiente forme de tratament, ajutând la identificarea gândurilor și comportamentelor care contribuie la onicofagia și la dezvoltarea de strategii pentru a opri acest comportament.

Tehnici de relaxare și mindfulness:

Practicile de mindfulness, meditația și tehnicile de relaxare pot reduce nivelul de stres și anxietate, diminuând impulsul de a-și roade unghiile.

Intervenții fizice:

Lăcuirea unghiilor: Aplicarea de lacuri amare pe unghii poate descuraja rodarea prin gustul neplăcut.

Manichiura: Îngrijirea regulată a unghiilor poate reduce tentația de a le roade datorită îmbunătățirii aspectului unghiilor.

Suport și educație:

Discuțiile deschise și suportul din partea familiei și prietenilor pot fi esențiale în gestionarea onicofagiei.

Educația privind efectele negative ale onicofagiei poate motiva persoanele să caute și să accepte tratament.

Medicație:

În cazurile severe sau când onicofagia este legată de alte tulburări, cum ar fi TOC sau tulburări de anxietate, medicamentele antidepresive sau anxioliticele pot fi prescrise pentru a trata condițiile subiacente.

Onicofagia este un comportament complex, influențat de factori emoționali, comportamentali și posibil genetici. Tratamentul eficient implică o combinație de terapie psihologică, intervenții comportamentale și, dacă este necesar, suport medicamentos. Prin abordare multidisciplinară, majoritatea persoanelor pot reduce sau elimina obiceiul de a-și roade unghiile și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.