Mutismul selectiv

Ce este mutismul electiv?

Mutismul electiv este incapacitatea persistentă de a vorbi în anumite situaţii sociale, (de ex. la şcoală, cu partenerii de joc), unde este de aşteptat ca persoana să vorbească, în ciuda faptului că vorbeşte în alte situaţii. Mutismul electiv interferează cu performanţa educaţională sau profesională ori cu comunicarea socială.

Mutismul electiv dureaza cel puţin 1 lună, şi nu este limitat la prima lună de şcoală (în cursul căreia mulţi copii pot fi timizi şi refuză să vorbească).

De asemenea, nu vorbim despre mutism electiv daca incapacitatea individului de a vorbi se datoreaza numai unei lipse de cunoştinţe sau acomodării cu limbajul vorbit, cerut în situaţia socială. De asemenea, acesta nu va fi diagnosticat dacă perturbarea este explicată mai bine de jena în legătură cu faptul de a avea o tulburare de comunicare (de ex., balbism), ori dacă perturbarea survine exclusiv în cursul unei tulburări de dezvoltare pervasivă, al schizofreniei sau al altei tulburări psihotice.

In loc să comunice prin verbalizarea standard, copiii cu această tulburare pot comunica prin gesturi, înclinând sau clătinând capul/trăgând sau împingând sau, în unele cazuri, vorbind monosilabic, scurt, monoton ori cu o voce schimbată.

Simptome si semne in mutismul electiv

Simptomele si semnele in mutismul electiv pot include timiditatea excesivă, frica de punere în dificultate în societate, izolarea şi retragerea socială, adezivitatea, trăsăturile compulsive, negativismul,. accesele coleroase, comportamentul de comandă sau opoziţionist, mai ales acasă. Poate exista o deteriorare severă în activitatea socială sau şcolară. Tachinarea sau punerea în postura de ţap ispăşitor de către colegi/prieteni este; comună.

Deşi copiii cu mutism electiv au în general aptitudini lingvistice normale, ocazional poate fi asociată o tulburare de comunicare (de ex. tulburarea fonologică, tulburarea limbajului expresiv ori tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv), ori o afectiune medicală generală, care cauzează anomalii de articulare. Tulburările anxioase (în special fobia socială), retardarea mentală, spitalizarea sau stresorii psihosociali extremi pot fi asociaţi cu tulburarea.In plus, în condiţii clinice, copiilor cu mutism selectiv li se pune aproape totdeauna un diagnostic adiţional de tulburare anxioasă (în special de fobie socială ).

Prevalenta mutismului electiv

Mutismul selectiv este, după cât se pare, rar, fiind întâlnit în mai puţin de 1% dintre copii.

Evoluţie

Debutul mutismului selectiv are loc de regulă înainte de varsta de 5 ani, dar perturbarea poate să nu atragă atenţia clinică până la intrarea in şcoală. Deşi perturbarea durează de regulă numai câteva luni, ea poate uneori persista mai mult timp şi se poate chiar continua câţiva ani. In unele cazuri, în special în cele cu fobie socială severă, simptomele anxioase pot deveni cronice.