Dependenta de alcool
Dependenţa fiziologică de alcool este indicată de prezenţa simptomelor de toleranţă sau de abstinenţă la alcool.
Abstinenţa de alcool se caracterizează prin dezvoltarea de simptome de abstinenţă în decurs de 12 ore sau mai mult după reducerea consumului de alcool, urmând unei ingestii prelungite şi excesive de alcool. Deoarece abstinenţa de alcool poate fi neplăcută şi intensă, persoanele cu dependenţă de alcool pot continua sa consume alcool în ciudal consecinţelor adverse, adesea pentru a evita sau uşura simptomele de abstinenţă. Unele simptome de abstinenţă (de ex. problemele cu somnul) pot persista, cu o intensitate mai mică, timp de luni de zile de la intreruperea consumului de alcool. Aproximativ 5% dintre persoanele cu abstinenţă de alcool vor avea complicaţiile severe ale abstinenţei (de ex., delirium, crize de grad mal).Alcoolul este un drog care duce la dependenta fizica si psihica.
Alcoolismul este manifestarea constienta sau nu, prin care individul cauta satisfacerea nevoii de a consuma alcoll, indiferent de mijloace sau consecinte, pentru evitarea sevrajului sau a starilor psihice neplacute.
Alcoolismul este o boala primara, cronica, influentata in dezvoltarea si manifestarile ei de factori genetici, psiho-sociali si de mediu. Boala este deseori progresiva si fatala.
Alcoolismul duce la moarte prin supradoza, complicatii organice asupra creierului, ficatului, inimii si multor alte organe. Poate apare frecvent pierderea controlului. Efectele daunatoare asupra organismului sunt foarte probabile daca doza medie zilnica depaseste 40 de grame de alcool pur.
Alcoolul afecteaza in primul rand celulele nervoase, care odata distruse nu se mai pot reface. La fiecare consum de alcool sunt distruse mii de celule nervoase. In timp apar pierderea memoriei, scaderea capacitatii de gandire si a inteligentei, a capacitatii de intelegere, a discernamantului, si se ajunge la sindrom psiho-organic, cu convulsii, delirium tremens si dementa. Frecvent alcoolicii sufera de agresivitate, instabilitate, insomnie, cosmaruri, depresie, anxietate, lipsa de vointa, izolare, complexe de inferioritate, tulburarea relatiilor sociale, probleme familiale si de cuplu.
In tratamentul alcoolismului este eficace terapia de grup de tipul alcoolicilor anonimi si psihoterapia individuala, mai ales dupa cure de dezintoxicare.
Odată ce se dezvoltă un tipar de uz compulsiv al alcoolului, persoanele cu dependenţă pot dedica perioade substanţiale de timp obţinerii şi consumării băuturilor alcoolice. Aceste persoane continuă adesea să facă uz de alcool în ciuda consecinţelor negative psihologice sau somatice (de ex., depresie, pierderi de cunostinta, maladie hepatică sau alte sechele).
Abuzul de alcool
Abuzul de alcool este mai puţin sever decât dependenţa şi este diagnosticat numai după ce a fost stabilită absenţa dependenţei. Performanţa şcolară şi cea profesională pot suferi, fie din cauza efectelor băuturii, fie din cauza intoxicaţiei efective cu alcool la şcoală sau la serviciu.
Ingrijirea copilului sau responsabilităţile domestice pot fi neglijate şi pot surveni absenţe de la şcoală sau de la serviciu în legătură cu alcoolul. Persoana poate uza de alcool în circumstanţe periculoase din punct de vedere fizic (de ex., condusul masinii sau manipularea unui utilaj în timp ce este beat). Pot apare dificultăţi legale din cauza uzului de alcool (de ex., arestări pentru comportamentul din starea de ebrietate ori pentru condus sub influenţa alcoolului.)
Persoanele care fac abuz de alcool pot continua să consume alcool, în ciuda cunoaşterii faptului că acesta determina probleme sociale sau interpersonale importante (de ex., certuri violente cu soţia /soţul/ în timp ce este beat/ă/, maltratarea copilului).
Intoxicatia cu alcool
In intoxicatia cu alcool apar modificări comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., comportament sexual’sau agresiv inadecvat, labilitate afectivă, deteriorarea judecăţii, deteriorarea funcţionării sociale sau profesionale) care apar în cursul sau la scurt timp după ingestia de alcool. Aceste modificări sunt acompaniate de dizartrie, incoordonare, mers nesigur, nistagmus, deteriorarea atenţiei sau memoriei, ori stupor sau comă.
Gradele de incoordonare pot interfera cu capacitatea de a conduce masina şi cu efectuarea activităţilor uzuale, până la punctul de a cauza accidente. Proba uzului de alcool poate fi obţinută din halena alcoolică a respiraţiei persoanei si din analiza toxicologică a aerului expirat, a sângelui şi a urinii.
Abstinenta alcoolica
După încetarea (sau reducerea) uzului excesiv şi prelungit de alcool apare un sindrom de abstinenţă caracteristic. Sindromul de abstinenţă include două sau mai multe dintre următoarele simptome: hiperactivitate vegetativă (de ex., transpiraţie sau puls mai mare de 100), tremor marcat al mâinilor, insomnie, agitaţie psihomotorie, anxietate, greaţă sau vomă, şi mai rar, crize de grand mal sau halucinaţii sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii.
Simptom ele de abstinenţă cauzează o deteriorare sau un stres semnificativ în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.
Simptomele de abstinenta alcoolica pot fi uşurate prin administrarea de alcool sau de alt deprimant cerebral. Simptomele de abstinenţă încep de regulă când concentraţiile sanguine ale alcoolului scad brusc (adică, în decurs de 4-12 ore) după încetarea sau reducerea uzului de alcool. Simptomele de abstinenţă alcoolică ating maximul de intensitate în cursul celei de a doua zile de abstinenţă şi este posibil să se amelioreze considerabil în cea de a patra sau a cincea zi. După abstinenţa acută însă, simptomele de anxietate, insomnie şi disfuncţie vegetativă pot persista timp de 3-6 luni, la nivele de intensitate mai reduse.
10% dintre persoanele care dezvoltă dependenţă alcoolică vor prezenta simptome dramatice (de ex., hiperactivitate vegetativă severă, tremurături şi delirium prin abstinenţă alcoolică). Crize de grand mal survin Ia 3% dintre persoane.
Dependenta de alcool si dependenta de droguri
Dependenţa şi abuzul de alcool sunt asociate adesea cu dependenţa sau abuzul de alte substanţe (de ex., cannabis, cocaină, heroină, amfetamine, sedative, hipnotice şi anxiolitice, şi nicotină). Alcoolul poate fi utilizat pentru a uşura efectele nedorite ale acestor alte substanţe ori pentru a li se substitui, când acestea nu sunt disponibile.
Simptome si complicatii ale dependentei si abuzului de alcool
Simptomele de depresie, anxietate şi insomnia acompaniază frecvent dependenţa alcoolică şi uneori o preced. Intoxicaţia alcoolică se asociază uneori cu amnezie pentru evenimentele care au avut loc în cursul intoxicaţiei. Acest fenomen poate fi în legătură cu prezenţa unei concentraţii mari de alcool în sânge şi, poate, cu rapiditatea cu care această concentraţie este atinsă.
Tulburările în legătură cu alcoolul sunt asociate cu o creştere semnificativă a riscului de accidente, violenţă şi suicid. Se estimează că una din cinci internări în unităţile de terapie intensivă din unele spitale urbane este în legătură cu alcoolul şi că 40% din populatie în Statele Unite are un accident în legătură cu alcoolul la un moment dat în viaţa, precum şi’că alcoolul este responsabil de 55% dintre decesele din cursul condusului masinii.
Intoxicaţia alcoolică severă, mai ales la persoanele cu tulburare de personalitate antisocială, este asociată cu comiterea de acte infracţionale. De exemplu, mai mult de jumătate dintre toţi criminalii şi victimele lor se crede că erau intoxicaţi cu alcool în momentul crimei.
Intoxicaţia alcoolică severă contribuie de asemenea la dezinhibiţia şi Ia sentimentele de tristeţe şi de iritabilitate, care contribuie ia tentativele de suicid şi suicid complet. Tulburările în legătură cu alcoolul contribuie la absenteism de la serviciu, la accidente în legătură cu serviciul şi la productivitatea scăzută a angajatului.
Tulburările afective, tulburările anxioase, schizofrenia şi tulburarea de personalitate antisocială pot fi, de asemenea asociate cu dependenţa de alcool.
Efecte medicale ale consumului excesiv de alcool
Ingestia repetată de doze mari de alcool poate afecta aproape fiecare organ, în special tractul gastrointestinal, sistemul cardiovascular şi sistemul nervos central şi periferic. Efectele gastrointestinale includ gastrita, ulcerele gastric şi duodenal, şi la aproximativ 15% dintre cei care uzează excesiv de alcool, ciroza hepatică şi pancreatita. Există, de asemenea, o rată crescută a cancerului esofagian, gastric şi ai altor părţi ale tractului gastrointestinal.
Una dintre afectiunile medicale generale cel mal frecvent asociate este hipertensiunea cu valori mici. Cardiomiopatia şi alte miopatii sunt mai puţin frecvente, dar apar într-un procent crescut printre cei care beau excesiv de mult. Aceşti factori, împreună cu creşterea semnificativă a nivelului trigliceridelor şi colesterolului Iipoproteic cu densitate mică, contribuie la un risc crescut de maladie cardiacă.
Neuropatia periferică poate fi evidenţiată prin scăderea forţei musculare, parestezii şi diminuarea distală a sensibilităţii.
Efectele mai persistente ale abuzului de alcool asupra sistemului nervos includ deficitele cognitive, deteriorarea severă a memoriei şi modificările degenerative din cerebel. Cel mai devastator efect asupra sistemului nervos central îl constituie tulburarea amnestică persistentă indusă de alcool (sindromul Wernicke-Korsakov), în care capacitatea de a receptiona informaţia nouă este deteriorată sever.
Multe dintre simptomele asociate cu tulburările în legătură cu alcoolul sunt o consecinţă a diverselor afectiuni medicale rezultate in urma consumului de alcool. Exemple sunt dispepsia, greaţa şi flatulenţa care acompaniază gastrita şi hepatomegalia, varicele esofagiene şi hemoroizii care acompaniază modificările hepatice induse de alcool. Alte semne somatice includ tremorul, mersul nesigur, insomnia şi disfuncţia erectilă.
Barbatii cu dependenţă cronică de alcool pot prezenta o diminuare a dimensiunilor testiculelor şi efecte feminizante asociate cu nivelele reduse de testosteron.
Băutul excesiv repetat în cursul sarcinii este asociat cu avort spontan şi cu sindrom alcoolic fetal.
Abstinenţa de alcool poate fi asociată cu greaţă, vomă, gastrita, hematemeză, gură uscată, facies tumefiat şi cuperos, şi edeme periferice discrete.
Intoxicaţia alcoolică poate duce la căderi şi la accidente care pot cauza fracturi, hematoame subdurale şi alte forme de traumatisme craniene. Intoxicaţia alcoolică severă repetată poate suprima, de asemenea, mecanismele imunitare şi poate predispune persoana la infecţii şi la creşterea riscului de cancer.
Abuzul de alcool la adolescenti
Printre adolescenţi, tulburarea de conduită şi comportamentul antisocial repetat apar adesea concomitent cu abuzul sau dependenţa de alcool ori cu alte tulburări în legătură cu o substanţă.
Abuzul de alcool la vârstnici
Modificările somatice în raport cu varsta la bătrâni duc la o creştere a susceptibilităţii creierului la efectele deprimante ale alcoolului, la diminuarea ratelor metabolismului hepatic a diverse substanţe, inclusiv a alcoolului şi scad procentajul de apă al corpului. Aceste modificări pot duce la bătrâni apariţia unei intoxicaţii mai severe şi, în consecinţă, probleme la nivele mai reduse de consum. Problemele în legătură cu alcoolul la bătrâni este foarte posibil să fie asociate cu alte complicaţii medicale.
Abuzul de alcool la femei
Femeile tind a prezenta concentraţii de alcool în.sânge mai mari decât bărbaţii la o anumită doză de alcool per kilogram din cauza procentului lor mai redus de apă în corp, a procentului lor mai ridicat de lipide în corp, precum şi a faptului ca ele tind sa metabolizeze alcoolul mai lent.
Din cauza acestor concentraţii crescute de alcool, femeile prezintă un risc mai mare decât bărbaţii pentru unele dintre consecinţele în legătură cu sănătatea ca urmare a unui consum excesiv de alcool (de ex., leziunile hepatice).
Genetica și alcoolismul
Conform ultimelor studii in domeniu ar exista variatii a 51 de regiuni cromozomiale care joaca un rol major in dependenta de alcool prin comunicarea celulara, controlul sintezelor proteice, reglarea dezvoltarii si interactiunile celulalre.
Studiile precedente aratau ca alcoolismul apare cu agregare intrafamiliala. Pe de alta parte descoperirea secventelor genetice care predispun la alcoolism si dependenta de diverse alte substante poate duce la descoperirea unor tratamente mai eficace pentru dependenta de alcool.
Este clar ca exista o dependenta intre vulnerabilitatea genetica la alcoolism si la alte dependente. Abuzul de substante implica trasaturi genetice complexe.
Evoluţia abuzului și dependentei de alcool
Primul episod de intoxicaţie alcoolică este posibil să apara la mijlocul adolescenţei, cu varsta la debutul dependenţei de alcool atingând maximul în anii 20 si jumătatea anilor 30. Marea majoritate a celor care prezintă tulburări în legătură cu alcoolul o fac in jur de 30 de ani.
Abuzul şi dependenţa de alcool au o evoluţie variabilă, caracterizată frecvent prin perioade de remisiune şi de recădere. O decizie de a stopa băutul, adesea ca răspuns la o criză, este posibil sa fie urmată de câteva săptămâni sau chiar mai mult de abstinenţă, care este urmată adesea de perioade limitate de băut controlat sau fără probleme. Insă, odată ce ingestia de alcool este reluată, este extrem de probabil că consumul va escalada rapid, şi din nou vor apare probleme serioase.
Alcoolismul în familie
Dependenţa de alcool are adesea un pattern familial, şi se estimează că 40-60% din varianta riscului este explicată prin influenţe genetice. Riscul de dependenţă alcoolică este de trei până la patru ori mai mare la rudele apropiate ale oamenilor cu dependenţă alcoolică.
Factorii genetici explică numai o parte a riscului de dependenţă alcoolică in familii, o parte semnificativă a riscului venind din factorii de mediu sau interpersonali, care pot include atitudinile culturale faţă de băut şi beţie, accesibilitatea alcoolului (inclusiv preţul), expectaţiile de la efectul alcoolului asupra dispoziţiei şi comportamentului, experienţele personale căpătate cu alcoolul, şi stresul.
Abstinența și sevrajul
Atunci cand alcoolicii decid sa se lase de alcool apar de obicei simptome de sevraj, care variaza de la usoare la cele care ameninta viata.
Severitatea acestor simptome este de obicei legata de dependenta chimica a alcoolicului. Aceia care beau alcool zilnic au dezvoltat un nivel crescut de dependenta, dar dependenta chimica poate apare si la persoanele care nu beau zilnic.
Atunci cand cineva care este dependent de alcool decide sa nu mai bea, va avea o stare de disconfort fizic. Din acest motiv este dificil ca un alcoolic sa se opreasca din baut daca nu primeste ajutor si sprijin.
De multe ori alcoolicii iau hotararea de a nu mai bea si sunt sinceri in aceasta hotarare. Dar odata cu aparitia simptomelor de sevraj, apare dorinta de a bea. Corpul acooolicului ii spune persoanei ca are nevoie de alcool. Pe masura ce simptomele de sevraj se agraveaza este mult mai usor ca persoana sa bea un pahar de alcool.
Pentru aceia care s-au hotarat sa nu mai bea urmeaza o lupta cu simptomele de sevraj, care poate uneori sa le ameninte viata.
Pentru aceia care au o dependenta chimica scazuta de alcool, simptomele de sevraj sunt de intensitate mica sau medie, respectiv greturi, dureri de cap, anxietate, frecventa cardiaca crescuta si hipertensiune arteriala. Desi aceste simptome sunt neplacute, ele nu sunt in mod obligatoriu periculoase. Dar adesea ele sunt acompaniate de dorinta puternica de a bea, astfel ca decizia de a ramane abstinent este dificil de luat.
Dar la aproximativ 48 de ore de abstinenta pot apare halucinatii, care pot dura de la cateva ore la cateva saptamani si pot include halucinatiile vizuale, auditive si olfactive. Uneori apar convulsii sau crize, care sunt periculoase si trebuie tratate medical. Simptomele pot progresa pana la delirium tremens dupa 3-5 zile de abstinenta. Simptomele de delirium tremens includ confuzia profunda, dezorientarea, halucinatiile, hiperactivitatea si tulburari cardiovasculare. In timpul delirium tremens pot apare crize de tip grand mal, infarcte miocardice si atac vascular cerebral.
Dar toate aceste simptome pot fi tratate medical. Pentru persoanele cu dependenta moderata se administreaza tiamina si o dieta alimentara adecvata. In cazul dependentelor severe va fi administrata medicatia.
Daca doriti sa va lasati de alcool consultati medicul si fiti sincer legat de cantitatea de alcool pe care o consumati pentru a primi ajutorul necesar.
Depresia și abstinenta
Cercetarile arata ca datorita depresiei se reduce probabilitatea de mentinere a abstinentei la alcoolici, desi depresia nu pare sa afecteze lasatul de fumat.
Un studiu publicat in “Alcoholism: Clinical and Experimental Research”, a evaluat 462 de participanti pe o perioada de un an si jumatate dupa ce au fost tratati intensiv pentru a se lasa de bautura si de fumat.
Pentru depresivi sansa de a se reapuca de baut creste de 1,5 ori comparativ cu persoanele care nu sunt depresive. Pe de alta parte depresia nu pare sa influenteze abstinenta de la fumat. Tratarea depresiei poate contribui la recuperare dupa alcoolism, desi sunt necesare cercetari ulterioare in domeniu.
Tratamentul dependentei de alcool. Psihoterapia
Tratamentul in alcoolism este destul de variat datorita multiplelor aspecte ale dependentei de alcool.
Detoxifierea
Detoxifierea sau dezalcoolizarea este oprirea abrupta a ingestiei de alcool odata cu administrarea medicamentelor pentru profilaxia sevrajului. Dezalcoolizarea trateaza efectele fizice ale alcoolului si dupa dezalcoolizare este necesar tratamentul pentru reabilitare si profilaxia recaderilor.
Medicatia
Se prescriu o serie de medicamente pentru tratamentul alcoolismului, medicamente prescrise de medicul psihiatru. Medicatia pentru sevraj si dezalcoolizare include:
– Benzodiazepine: diazepam, lorazepam, oxazepam, etc, pentru a reduce simptomele de sevraj
– Vitamine, mai ales din grupul B
– Piracetam, pentru a reduce nivelele de lipofuscina
– Oxibatul de sodiu, folosit in dezalcoolizare si detoxifierea pe termen lung
De asemenea exista o serie de medicamente care se folosesc pe termen lung:
– Antalcool sau disulfiram, care impiedica eliminarea acetaldehidei, care produce mahmureala. Ca urmare a ingestiei de antalcool apar simptome foarte suparatoare, care descurajeaza alcoolicul sa mai consume bautura.
– Naltrexona, folosita pentru scaderea nevoii de alcool si incurajarea abstinentei.
– Acamprosat sau Campral pentru a stabiliza creierul din punct de vedere chimic.
– Topiramat, pentru reducerea cantitatii de alcool ingerat.
Psihoterapia in alcoolism
Dupa dezalcoolizare se recomanda psihoterapia individuala sau de grup, care se adreseaza cauzelor psihologice legate de dependenta de alcool, astfel incat sa se faca profilaxia recaderilor. In abuzul de alcool si alcoolism sunt utile atat psihoterapia individuala, cat si cea de grup si familiala. In cursul psihoterapiei se incearca realizarea urmatoarelor:
– Crearea unui cadru sigur in care persoana sa isi poata discuta problemele
– Explorarea experientelor trecute
– Promovarea impartasirii si eliberarii de experientele emotionale negative care pot afecta stima de sine
– Invatarea unor abilitati de coping pentru a se descurca cu problemele si simptomele specifice
– Sprijin interpersonal
– Furnizarea unor sfaturi autoritare
– Furnizarea unui model
Prin tehnici suportive se ofera pacientilor un mediu sigur in care sa isi discute problemele. Pacientul este incurajat la nivel emotional. Acest tip de psihoterapie nu se centreaza pe experientele trecute. Este utila mai ales cu pacientii dezorganizati sau fragili din punct de vedere emotional.
Tehnicile centrate pe coping invata pacientul diverse moduri practice pentru a se descurca cu probleme specifice cum sunt depresia, anxietatea, panica si recaderile in consumul de alcool. De altfel, psihoterapia integrativa combina mai multe abordari terapeutice pentru a ajuta alcoolicul sa se recupereze si este indicata in majoritatea cazurilor. Modelul integrativ al lui Prochaska si Di Clemente identifica patru faze de evolutie in abuzul de alcool:
Faza de precontemplare in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care poate da de gandit.
Faza de contemplare, in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.
Faza de actiune, in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata.
Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.
De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor.
Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.
Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a unor placeri. In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.
Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.
Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata. Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.
Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala.
Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza.
Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare importanta.
Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup – terapia de grup.
Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces.
Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani.
In abuzul de alcool si alcoolism sunt utile atat psihoterapia individuala, cat si cea de grup si familiala. In cursul psihoterapiei se incearca realizarea urmatoarelor:
Crearea unui cadru sigur in care persoana sa isi poata discuta problemele;
Explorarea experientelor trecute;
Promovarea impartasirii si eliberarii de experientele emotionale negative care pot afecta stima de sine;
Invatarea unor abilitati de coping pentru a se descurca cu problemele si simptomele specifice;
Sprijin interpersonal;
Furnizarea unor stafuri autoritare;
Furnizarea unui model.
Alcoolicii anonimi
In SUA alcoolicii anonimi este un grup care a fost format in 1935. Este un grup de intrajutorare pentru alcoolici, cu scopul ajungerii la abstinenta.
Programul alcoolicii anonimi este conceput in 12 pasi, care sunt de fapt sugestii pentru cei care incearca sa renunte la alcool. Cei 12 pasi ajuta alcoolicul sa recunoasca neajutorarea sa in fata alcoolului si se subliniaza necesitatea onestitatii.
Recuperarea in cadrul alcoolicilor anonimi se bazeaza pe acceptarea unicitatii experientei fiecarei persoane. Ascultand si impartasind propria poveste de viata, persoanele dependente de alcool invata ca nu sunt singuri.
Al-Anon si Alateen
Al-Anon este un grup pentru membrii familiilor persoanelor dependente de alcool. Este un grup pentru cei care sunt afectati de faptul ca o persoana semnificativa din viata lor este alcoolic.
Grupurile Alateen sunt destinate adolescentilor care au parinti alcoolici.
Profilaxia alcoolismului la adolescenti
Cunoasterea istoricului familial privitor la alcoolism este importanta astfel incat sa puteti apela la psihoterapeut sau psihiatru inainte ca abuzul de alcool sa progreseze spre alcoolism.
Interventille timpurii sunt foarte importante pentru a face profilaxia dependentei de alcool la adolescenti.
La tineri probabilitatea dependentei de alcool depinde de influentele parintilor, colegilor si altor modele din viata lor, de susceptibilitatea la reclame, de nevoia psihologica de alcool si factorii genetici care ii pot predispune la dependenta.
Fiti atenti la semnele si simptomele care pot indica ca un adolescent consuma alcool:
– Interes redus pentru diverse activitati si hobby-uri
– Ochi injectati, vorbire confuza, goluri de memorie
– Dificultati de relatie sau schimbarea relatiilor cu prietenii, adesea cu noi prieteni din alta “gasca”
– Probleme la scoala si note tot mai mici
– Schimbari frecvente de dispozitie si comportament defensiv
Atunci cand suspectam ca adolescentul consuma alcool este necesar sa discutam deschis cu el si sa petrecem impreuna cu el mai mult timp, dar respectandu-i independenta. Spuneti copilului care sunt consecintele alcoolismului si care vor fi consecintele daca nu urmeaza regulile pe care le stabiliti.
Cum putem ajuta un alcoolic
Pentru a ajuta un alcoolic este important sa ii acordam sprijin. Nu este util sa ne prefacem ca nu stim ca persoana de langa noi bea. De asemenea nu este util sa le indeplinim toate sarcinile, pentru ca astfel singura grija pe care alcoolicul o are este aceea a bauturii.
Nu acceptati scuzele pe care alcoolicul le furnizeaza de cate ori bea.
Ajutati alcoolicul sa accepte responsabilitatea faptelor sale. Nu il scuzati atunci cand face ceva gresit din cauza alcoolului.
Nu acceptati faptul ca alcoolismul este o boala si ca alcoolicul nu are ce face. Spuneti persoanei dependente de alcool ca se poate ajuta singura si ca are nevoie de ajutor profesionist.
Convingeti persoana dependenta de alcool sa apeleze la psihiatru, psiholog, psihoterapeut.
Desigur nu este usor sa ai un alcoolic in familie si adesea persoana dependenta de alcool nu doreste sa fie ajutata.
Comments are closed