Ciclotimia

Ciclotimia, cunoscută și sub numele de tulburare ciclotimică, este o tulburare de dispoziție caracterizată prin perioade de simptome hipomaniacale și perioade de simptome depresive care sunt mai puțin severe decât cele observate în tulburarea bipolară de tip 1 sau tip 2. Deși simptomele nu sunt la fel de intense sau de durată ca în episoadele maniacale sau depresive majore, ciclotimia poate afecta semnificativ calitatea vieții și funcționarea zilnică a unei persoane.

Criterii DSM-5 pentru tulburarea ciclotimică

A. Perioade de simptome hipomaniacale și simptome depresive care nu îndeplinesc criteriile pentru un episod hipomaniacal sau un episod depresiv major pe o perioadă de cel puțin doi ani (un an pentru copii și adolescenți).

B. În această perioadă de doi ani (un an pentru copii și adolescenți), perioadele simptomatice au fost prezente pentru cel puțin jumătate din timp și individul nu a fost fără simptome pentru mai mult de două luni consecutive.

C. În această perioadă de doi ani (un an pentru copii și adolescenți), criteriile pentru un episod depresiv major, maniacal sau hipomaniacal nu au fost niciodată îndeplinite.

D. Simptomele din Criteriul A nu sunt mai bine explicate de tulburarea schizoafectivă, schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau alte tulburări spectru schizofrenie și alte tulburări psihotice specificate și nespecificate.

E. Simptomele nu sunt atribuibile efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu, drog de abuz, medicație) sau ale unei alte afecțiuni medicale (de exemplu, hipertiroidism).

F. Simptomele cauzează suferință semnificativă din punct de vedere clinic sau deteriorare în domeniile social, ocupațional sau în alte domenii importante de funcționare.

Simptomele ciclotimiei

Hipomaniacale:

Stima de sine exagerată sau grandomanie

Necesitate scăzută de somn

Vorbire mai intensă sau presiune de a continua să vorbească

Fugă de idei sau experiență subiectivă că gândurile sunt accelerate

Distractibilitate

Creștere a activității direcționate spre un scop

Implicare excesivă în activități riscante (de exemplu, cheltuieli nesăbuite, comportament sexual imprudent)

Depresive:

Dispoziție depresivă majoritatea zilei

Pierderea interesului sau a plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile

Pierdere semnificativă în greutate sau creștere în greutate

Insomnie sau hipersomnie

Agitație sau lentoare psihomotorie

Oboseală sau pierdere de energie

Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă sau inadecvată

Dificultate în a gândi sau a se concentra

Gânduri recurente de moarte sau idei de suicid

Tratamentul ciclotimiei

Tratamentul ciclotimiei este important pentru a gestiona simptomele și a preveni evoluția către o tulburare bipolară completă. Opțiunile de tratament includ:

Medicație:

Stabilizatori de dispoziție: Litiu, lamotrigina.

Antipsihotice: Quetiapină, olanzapină.

Antidepresive: Utilizate cu prudență și adesea în combinație cu stabilizatori de dispoziție pentru a preveni inducerea episoadelor hipomaniacale.

Psihoterapie:

Psihoterapia integrativă: Ajută pacienții să recunoască și să modifice tiparele de gândire și comportament negative.

Terapia interpersonală și de ritm social (IPSRT): Ajută la stabilizarea rutinelor zilnice și a relațiilor interpersonale.

Terapia de familie: Poate sprijini dinamica familială și oferă suport pentru pacient și familie.

Educație și suport:

Psihoeducație: Informarea pacientului și familiei despre tulburare, tratamente și semne de recidivă.

Grupuri de suport: Oferă un sentiment de comunitate și sprijin social.

Prognosticul ciclotimiei

Prognosticul pentru ciclotimie poate varia. Unii indivizi pot continua să aibă simptome care le afectează calitatea vieții, în timp ce alții pot avea perioade mai lungi de stabilitate. Cu un management adecvat, multe persoane pot duce o viață productivă și satisfăcătoare, deși tulburarea necesită adesea tratament pe termen lung pentru a preveni recidivele și pentru a gestiona simptomele.

Ciclotimia este o tulburare de dispoziție cronică ce necesită evaluare și tratament adecvat pentru a preveni evoluția către tulburări bipolare mai severe și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului. Managementul implică adesea o combinație de medicație, psihoterapie și suport social.