Bulimia se refera la impulsul incontrolabil de a manca, urmat de obicei de varsaturi provocate. Persoana care sufera de bulimie mananca cantitati impresionante de mancare, dupa care isi provoaca singura voma. Bulimia este mult mai frecventa la femei decat la barbati si de multe ori debuteaza in adolescenta.In timpul acceselor bulimice persoana ingurgiteaza cantitati foarte mari de mancare, de multe ori dulciuri si alimente grase, pana la 50.000 calorii la o masa. Episoadele bulimice se repeta de 1-2 ori pe saptamana, dar pot fi si zilnic, chiar de mai multe ori pe zi.
De multe ori familia nu realizeaza decat tarziu ceea ce se intampla, pentru ca de multe ori persoanele bulimice isi ascund problema.
Uneori bulimicii ajung chiar la datorii financiare pentru a putea cumpara mancare. Dupa masa care depaseste numarul normal de calorii persoana bulimica isi induce voma, dar acest lucru se poate intampla si dupa o masa normala. Frecvent bulimicul apeleaza la mijloace de reducere a poftei de mancare: purgative, medicamente, diete, etc. Greutatea corporala a bulimicului variaza: poate fi normoponderal, subponderal sau supraponderal.
In afara bulimiei persoanele suferind de aceasta afectiune sunt in general foarte controlate. Bulimia duce de multe ori la insingurare, intreruperea relatiilor sociale, stres, dificultati de relationare, probleme familiale si de cuplu, chiar la dezvoltarea unei personalitati de tip borderline. Este dificil pentru persoana bulimica sa-si recunoasca problema, dar cel ai important este ca poate beneficia de ajutor. Psihoterapia individuala si de grup sunt eficace in tratamentul acestei afectiuni.
Diagnosticul bulimiei
Criteriile diagnostice de bulimie sunt:
1.Episoade recurente de mancat excesiv. Episodul de mancate necontrolat este caracterizat de:
-Mancatul pe o anumita perioada de timp, o cantitate de mancare mult mai mare decat ar manca cele mai multe persoane in acelasi intreval de timp si in situatii similare
-Senzatia lipsei de control asupra mancatului in timpul episodului de bulimie (de exemplu sentimentul ca nu se poate opri din mancat sau sa controleze ceea ce mananca)
2.Comportament compensator inadecvat de impiedicare a cresterii in greutate, cum este voma, utilizarea de laxative, diuretice sau medicamente, postul, sau exercitiul fizic excesiv.
3.Mancatul necontrolat si comportamentul compensator inadecvat apar in medie de cel putin doua ori pe saptamana timp de trei luni.
4.Auto-evaluarea este influentata de forma si greutatea corporala.
5.Episoadele nu apar exclusiv in cursul anorexiei nervoase.
Deoarece bulimia implica de cele mai multe ori rusinea, bulimicul incearca cu disperare sa isi ascunda simptomele de familie si prieteni. Bulimia poate trece neobservata o perioada de timp destul de indelungata, ducand la stress si suferinta pentru persoana bulimica.
In ciuda lipsei frecvente de simptome fizice evidente bulimia este adesea fatala, deoarece malnutritia afecteaza fiecare organ al corpului.
Bulimia si tulburarile psihologice asociate
Multe persoane bulimice au tulburari de anxietate sau o tulburare bipolara. Cele mai fecvente tulburari psihologice asociate bulimiei sunt depresia, sindromul maniaco-depresiv, anxietatea si abuzul de substante.
Bulimicele au de asemenea un risc crescut de suicid si au tendita de a se angaja in comportamente impulsive. In general stima de sine este scazuta.
Persoanele suferinde de bulimie sunt in mod uzual pesimiste, ambivalente in ce-I priveste pe ceilalti, nu se straduiesc sa obtina recunoasterea in domenii social semnificative si nu doresc sa devina lideri. Bulimicele, ca si anorexicele, sunt obsedate de mancare si de propriul corp si nu le mai raamne timp pentru ambitiile normale.
In general bulimicele au o nevoie mare de intelegere, afectiune si suport emotional.
Multe bulimice au alexitimie, incapacitatea de a trai si exprima emotiile in mod constient.
Tipare ciclice in bulimie
Bulimicii trec prin cicluri de mancat excesiv si vomitat care sunt foarte daunatoare pentru corp.Aaceste cicluri implica mancatul necontrolat in cantitati mari, care se poate opri atunci cand bulimicul este intrerupt de o alta persoana sau atunci cand stomacul doare datorita hiperextensiei, urmate de inducerea vomei sau alte forme de eliminare a mancarii. Acest ciclu se repeta de cateva ori pe saptamana, sau in cazuri severe de cateva ori pe zi.
Unii bulimici mananca in secret, altii mananca normal in societate si sunt bulimici in particular. De asemenea exista diferente legate de cantitatea de mancare eliminata. Unii vomita fara sa mai trebuiasca sa induca voma, imediat dupa ce mananca. Adesea se chinuie insa sa elimine ce au mancat, de parca au o dorinta incontrolabila sa faca asta.
Dovezile medicale arata ca substantele chimice eliberate atunci cand vomita pot face ca persoana sa se simta ca drogata. De asemenea apare o deshidratare extrema si dezechilibre electrolitice.
Unii bulimici nu isi privesc ciclurile ca fiind o problema, in timp ce altii dispretuiesc si se tem de acest ciclu incontrolabil.
Bulimicii pot avea greutate normala, pot fi subponderali sau supraponderali.
Consecintele bulimiei
Bulimia duce la urmatoarele probleme de sanatate:
– Malnutritie
– Deshidratare
– Dezechilibru electrolitic, care poate duce la stop cardiac sau atac vascular cerebral
– Hiponatremie
– Lezare vocala
– Deficiente de minerale si vitamine
– Eroziuni si carii dentare, gingivita
– Ruptura gastrica in timpul perioadelor de mancat excesiv
– Sialadenoza, adica inflamatia glandelor salivare
– Reflux esofagian
– Ulcer peptic si pancreatita
– Toxicitate emetica
– Umflarea fetei si obrajilor, mai ales a pleoapelor, datorita presiunii sangvine crescute la nivelul fetei ca urmare a vomei
– Purpura, prin pleznirea vaselor de sange la nivelul fetei
– Degete caloase sau cu leziuni
– Par uscat sau fragil, unghii fragile, caderea parului
– Lanugo
– Edeme
– Atrofie musculara
– Boala Crohn si boala celiaca
– Hipotensiune arteriala si hipotensiune ortostatica
– Deficit de fier
– Anemie
– Depresie
– Insomnie
– Dezechilibru hormonal
– Hiperactivitate
– Amenoree
– Infertilitate
– Risc crescut la sarcina, avorturi, copii nascuti morti
– Diabet
– Hiperglicemie
– Cetoacidoza
– Oboseala cronica
– Cancer al gatului si al corzilor vocale
– Insuficienta hepatica
– Aritmii cardiace si insuficienta cardiaca
– Paralizie
– Lesinuri
– Moarte prin infarct miocardic sau insuficienta cardiaca, colaps pulmonar, hemoragie interna, atac vascular cerebral, insuficienta renala, pancreatita, ruptura gastrica, ulcer peforat, depresie si suicid.
Cauzele bulimiei
Bulimia este legata de probleme psihologice profunde si sentimente de lipsa de control. Cei care sufera de bulimie adesea folosesc tiparul de mancat distructiv pentru a simti ca detin controlul asupra propriei vieti.
Bulimicii se ascund si mananca foarte mult atunci cand sunt stressati sau suparati. In timpul mancatului excesiv pot simti ca peird controlul, si pot consuma cantittai impresionante de mancare, care ajung pana la 20.000 de calorii. Dupa o perioada de timp, persoana care sufera de bulimie nu mai are controlul asupra mancatului si vomitatului. Mancatul devine o dependenta de care pare imposibil sa scape.
Recuperarea este dificila si adesea in primele stadii ale bulimiei pacientul creste in greutate deoarece continua sa manace fara sa mai verse, ducand la anxietate, care face ca pacientul sa se reintoarca la bulimie.
Rata de bulimie este crescuta la persoanele implicate in activitati care subliniaza forma corpului si necesitatea de a fi slab, cum sunt dansul, gimnastica, actoria, patinajul. Bulimia este prevalenta la populatia alba.
Unele studii au corelat bulimia cu nivelul crescut de testosteron si scazut de estrogeni, iar normalizarea hormonilor prin utilizarea pilulelor contraceptive combinate poate reduce dorinta de a manca grasimi si zahar.
In general tratamentul bulimiei implica psihoterapia, respectiv psihoterapia integrativa, cu elemente din psihoterapia cognitiv- comportamentala, psihoterapia psihodinamica, imageria ghidata, alte forme de psihoterapie.
Mortalitatea in bulimie
Tulburarile de comportament alimentar au cea mai crescuta rata a mortalitatii dintre toate bolile psihice.
Prognosticul in bulimie este variat. Boala se poate desfasura pe termen lung, avand o evolutie fluctuanta in decursul mai multor ani, sau poate fi episodica, precipitata de evenimentele si crizele de viata. Pe termen scurt exista o rata de succes a tratamentului de 50%, mai ales la pacientele care doresc sa se insanatoseasca. Severitatea sechelelor dupa eliminarea mancarii sunt un indicator important al prognosticului, datorita faptului ca apar frecvent dezechilibre electrolitice, esofagita si hiperamilazemia. De obicei moartea apare dupa un episod de mancat in exces sau ca urmare a suicidului.
Factorii de risc in bulimie sunt similari cu cei sin anorexie. Grupele cu cel mai mare risc sunt:
– Varsta intre 10 si 30 de ani
– Atletele
– Istoricul de anorexie
– Studentele
– Evenimentele traumatice, cum sunt abuzul sexual
– Familiile disfunctionale
– Pozitia inalta socioeconomica
– Perfectionistele
Desi in mod tipic pacientii cu bulimie si anorexie sunt femei, aceste tulburari apar in proportie de 2 pana la 8% si la barbati. Din pacate foarte putini barbati ajung sa apeleze la psihoterapie pentru anorexie sau bulimie, de teama sa nu fie etichetati ca homosexuali, pentru ca au ceea ce se considera a fi o boala a femeilor.
Tratamentul bulimiei
Diagnosticul si tratamentul in bulimie sunt de obicei realizate intr-un stadiu tardiv, pentru ca bulimia este relativ usor de ascuns.
Cel mai frecvent tratamentul bulimiei este prin psihoterapie, adesea psihoterapie de grup. Anorexicele si bulimicele sunt de obicei tratate similar, pentru ca apartin aceluiasi grup de afectiuni si de multe ori pacientele au suferit de ambele afectiuni.
De obicei in psihoterapie se cauta descoperirea cauzelor bolii si simptomelor legate de mancare. Din nefericire insa prea putine anorexice si bulimice sunt tratate cu succes. In majoritatea cazurilor pacientele au nevoie de terapie de lunga durata (ani) si terapia este in mare parte din cazuri intrerupta dupa o perioada scurta de timp, astfel ca recaderile sunt frecvente si boala se agraveaza constant. Astfel multe persoane continua sa moara din cauza bulimiei si anorexiei.
Multi psihiatri prescriu antidepresive si antipsihotice in conjunctie cu psihoterapia, in special Prozac. Studiile arata insa ca 30% din paciente au recaderi frecvente si 40% au simptomatologie cronica.
Cel mai important factor care afecteaza prognosticul builimiei si anorexiei este insa tratamentul. Pacientele care sunt tratate inca de la inceputul bolii au sanse mult mai mari de recuperare.
Comments are closed