Catatonia

Catatonia este un sindrom psihomotor caracterizat printr-o serie de simptome care pot afecta comportamentul motor, verbal și afectiv al unei persoane. Acesta poate apărea în contextul mai multor tulburări mentale, inclusiv schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia majoră și poate fi, de asemenea, asociată cu afecțiuni medicale generale.

Criterii DSM-5 pentru catatonie

DSM-5 definește catatonia prin prezența a trei sau mai multe dintre următoarele simptome:

Stupor: Lipsa activității psihomotorii; nu reacționează la mediul înconjurător.

Catalepsie: Menținerea unei posturi impuse de altcineva.

Flexibilitate cerată: Rezistență ușoară la schimbarea poziției de către examinator.

Mutism: Absența sau diminuarea severă a vorbirii.

Negativism: Opoziție sau lipsă de răspuns la instrucțiuni sau stimuli externi.

Posturare: Adoptarea spontană și menținerea unor poziții ciudate sau inadecvate.

Manevrabilitate: Mișcări sau gesturi repetitive, fără scop.

Agitație psihomotorie: Activitate motorie excesivă, aparent fără scop, neinfluențată de stimuli externi.

Mimică sau ecopraxie: Imitarea mimicii sau a mișcărilor altora.

Grimasă: Expresii faciale neobișnuite sau nepotrivite.

Stereotipii: Mișcări repetitive și ritualizate, fără scop evident.

Tipuri de catatonie

Catatonia asociată cu tulburări mentale (de exemplu, schizofrenie)

În acest caz, simptomele catatonice apar în contextul unei tulburări psihice preexistente.

Catatonia datorată unei afecțiuni medicale generale

Aici, catatonia este secundară unei condiții medicale, cum ar fi infecțiile, afecțiuni neurologice sau metabolice.

Catatonia nespecificată

Utilizată când manifestările catatonice nu îndeplinesc criteriile pentru tipurile specifice de mai sus.

Diagnosticul și evaluarea catatoniei

Evaluare clinică detaliată: Anamneza completă, inclusiv istoricul medical și psihiatric.

Examinare fizică: Evaluarea semnelor vitale și examinare neurologică.

Teste de laborator: Analize de sânge, inclusiv electroliți, funcție hepatică și renală, teste toxicologice.

Imagistică cerebrală: RMN sau CT pentru a exclude leziuni structurale sau anomalii.

Consulturi interdisciplinare: Psihiatrie, neurologie și alte specialități relevante.

Tratamentul catatoniei

Tratamentul catatoniei depinde de cauza sa subiacentă și poate include:

Medicație:

Benzodiazepine: Lorazepam este adesea utilizat ca tratament de primă linie datorită eficacității sale rapide.

Antipsihotice: Utilizate cu prudență, mai ales în cazurile asociate cu tulburări psihotice.

Medicație specifică pentru afecțiunea medicală subiacentă: În cazul catatoniei datorate unei afecțiuni medicale.

Terapia electroconvulsivă (ECT):

Poate fi extrem de eficientă, în special în cazurile severe sau rezistente la medicație.

Îngrijire de suport:

Monitorizarea și gestionarea simptomelor fizice, hidratarea, nutriția, și prevenirea complicațiilor secundare imobilității (de exemplu, tromboza venoasă profundă, escare).

Prognosticul catatoniei

Prognosticul pentru catatonie depinde de identificarea și tratamentul cauzei subiacente. Cu intervenție promptă și adecvată, multe persoane își revin complet sau au o ameliorare semnificativă a simptomelor. Totuși, în absența tratamentului, catatonia poate duce la complicații grave și chiar deces. Catatonia este un sindrom complex care necesită o evaluare cuprinzătoare și tratament prompt. Abordarea terapeutică depinde de identificarea cauzei subiacente și poate include medicație, terapie electroconvulsivă și îngrijire de suport. Prognosticul variază în funcție de rapiditatea și eficacitatea tratamentului.