Multe persoane spun ca depresia este ca un fel de disperare care apare in viata lor. Persoanele suferinde de depresie sunt lipsite de energie si nu se pot concentra. In depresie se poate intampla ca persoana sa fie mereu nervoasa, fara a exista un motiv anume. Simptomele de depresie pot fi diferite de la o persoana la alta. Ceea ce este important este ca daca va simtiti lipsit de energie timp de mai mult de 2-3 saptamani, si tristetea care acompaniaza aceasta lipsa de energie va afecteaza viata, atunci este posibil sa suferiti de depresie clinica.

Cele mai multe persoane care au suferit la un moment dat de depresie ajung la un moment dat sa aiba un al doilea episod depresiv. Daca invatam sa ne recunoastem simptomele de depresie si le tratam prin psihoterapie atunci sunt sanse mici ca depresia sa se agraveze.

Cele mai multe persoane suferinde de depresie nu cauta niciodata ajutorul si nu ajung niciodata la cabinetul de psihoterapie. Insa tratarea si psihoterapia depresiei sunt importante, din cauza ca va afecteaza viata dvs, a familiei dvs, si munca. Unele persoane care sufera de depresie incearca chiar sa se sinucida, fiind convinse ca tristetea lor nu va disparea niciodata. Dar trebuie sa tinem minte ca depresia o stare tratabila prin psihoterapie.

Ajutat de psihoterapeut puteti invata sa va controlati depresia. Psihoterapia ajuta la schimbarea stilului de viata, si psihoterapeutul poate colabora cu psihiatrul in tratamentul depresiei.

Schimbarea nu va apare peste noapte, dar cu tratament adecvat depresia nu va mai umbri viata dvs.

Sufar de depresie?

Sunteti trist, va simtiti neajutorat, si va intrebati daca suferiti de depresie. Ar putea fi depresie, ar putea fi altceva?

Multe persoane care sufera de depresie sunt in acelasi timp anxioase. Persoanele care au anxietate simt o frica nedefinita, sunt ingrijorate si tensionate. Pot apare ganduri obsesive, atacuri de panica, insomnie, palpitatii, transpiratii.  Daca pe langa sentimentele de tristete si neajutorare aveti si astfel de manifestari, atunci foarte probabil sa suferiti de depresie si sindrom anxios. De fapt, multe persoane cu depresie au in acelasi timp si anxietate. .

In afara de aceasta situatie, se poate intampla ca de fapt sa aveti un sindrom maniaco- depresiv sau o tulburare bipolara. In aceasta situatie dispozitia dvs este schimbatoare, de la faze maniacale, cu dificultati de concentrare, sentimentul ca nimic nu va poate sta in cale, decizii impulsive, ganduri de-a valma, comportament nesabuit, pana la faze de depresie profunda.

Deoarece pot exista aceste diferente de diagnostic, inainte de a lua antidepresive este recomandabil sa discutati cu medicul dvs. Preferabil este sa apelati la medicul psihiatru si la psihoterapeut. Pentru ca daca administram antidepresive unei persoane cu tulburare bipolara de exemplu, putem declansa un episod de depresie severa

Ce este util sa ma intreb daca sufar de depresie?

Atunci cand cineva sufera de depresie, un aspect important sunt gandurile negre, pesimiste, fara speranta, care „invadeaza” persoana. Persoanele depresive au tendinta de a se gandi iar si iar, la acelasi lucru, de a-l intoarce pe toate fetele si de a-l diseca la infinit, fara a ajunge la o solutie.

Ca urmare, atunci cand aveti ganduri depresive este util sa va intrebati:

În ce constă dovada faptului ca lucrurile stau intr-adevar asa? Sau cu alte cuvinte: Ce dovezi îmi susţin raţionamentul? Ce argumente combat raţionamentul meu? Cum ar gândi altcineva în situaţia mea? Cum m-aş fi gândit eu înainte de a mă confrunta cu depresia?

Ce efecte are modul în care gândesc? Mă ajută sau mai degrabă mă încurcă felul meu de a gândi în a obţine ceea ce îmi doresc? Ce anume? Ce s-ar întâmpla dacă aş privi lucrurile mai puţin negativ?

Ce erori de judecată comit? Nu gândesc cumva în termeni de totul sau nimic? Nu cumva mă condamn cu totul pe baza unei singure întâmplări? Nu mă concentrez cumva cu totul pe slăbiciunile mele, uitând de calităţile pe care le posed? Nu mă acuz cumva pentru ceva ce nu mă fac vinovat? Nu iau cumva la modul personal ceva cu care nu am nici o legătură? Nu cumva am pretenţia să fiu perfect(ă)? Nu recurg cumva la standarde duble? Cum aş evalua pe altcineva în situaţia mea? Nu cumva mă concentrez doar asupra laturii negative a lucrurilor? Nu exagerez cumva posibilitatea dezastrului? Nu exagerez cumva importanţa evenimentelor? Nu mă lamentez cumva asupra modului în care ar trebui să fie lucrurile, în loc să accept lucrurile aşa cum sunt şi să obţin din ele tot ce se poate? Nu îmi asum cumva că nu se poate face nimic pentru a schimba situaţia în care mă aflu? Nu cumva prezic viitorul, în loc să las să văd cum ar fi în mod real?

Ce pot să fac? Ce aş putea face pentru a putea schimba situaţia în care mă aflu? Trec cu vederea soluţii la problemele cu care mă confrunt, presupunând din start că tot nu ar funcţiona? Ce aş putea face pentru a verifica validitatea răspunsurilor mele raţionale?

Cata lume sufera de depresie?

Depresia este una din cele mai frecvente tulburări tratate in cabinetul de psihoterapie şi aproape jumatate din pacienţii din spitalele de psihiatrie sunt depresivi.

Depresia apare la 20%  din femei şi 10% din bărbaţi. Depresia este mai frecventa în clasele sociale joase, la persoanele divorţate si pacienţii cu boli cronice. O problema importanta este aceea ca majoritatea depresivilor nu caută ajutor şi nu primesc tratament, si ca urmare numai 20-33% din depresivi sunt trataţi.

Aproximativ o treime din populaţia planetei suferă de o tulburare depresivă minoră la un moment dat pe parcursul vieţii. Rata depresiei majore este atât de mare încât OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) o consideră cea mai împovorătoare boală din lume în termeni de dizabilitate globală.

Un aspect deloc de neglijat este ca copiii depresivilor au risc crescut de a se imbolnavi de diverse boli mentale si tulburari psihologice. În termeni de cauză a morţii, dizabilitate, incapacitate de muncă şi resurse medicale necesare, depresia este pe locul 2 în lume, după boala cardiacă cronică.

Depresia are impact semnificativ asupra mortalităţii, inclusiv la pacienţii cu boală 15% din depresivi se sinucid.

Episodul depresiv major este forma cea mai comună de depresie diagnosticată în pratica curentă. Dacă apar două sau mai multe episoade depresive majore, separate de o perioadă de cel puţin două luni în care persoana nu a fost depresiva se pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră recurentă.

Durata medie a episoadelor depresive majore este de 5 luni.

Majoritatea depresivilor (peste 50 %) au primul episod depresiv înaintea vârstei de 40 de ani. Cele mai multe episoade de depresie netratate durează intre 6 si 13 luni, iar cu tratament episoadele depresive dureaza aproximativ 3 luni. Riscul de revenire a depresiei este crescut daca persoana sufera de distimie, in cazul abuzului de alcool şi droguri, a simptomelor anxioase, vârstei crescute de debut şi istoricului de episoade depresive.

Aproximativ 50% din pacienţii depresivi se recuperează complet, în timp ce 20-35% sunt pacienţi cronici.

Cine este depresiv?

Desi atunci cand suferi de depresie te poti simti foarte singur, peste 16% din oameni au cel putin un episod depresiv pe parcursul vietii. Depresia poate afecta pe oricine, dar efectele ei pot depinde de varsta si sex.

–         Femeile au un risc de depresie de doua ori mai mare decat barbatii. Riscul este mai mare in perioadele de modificari hormonale din cursul adolescentei, menstruatiei, menopauzei si sarcinii.

–         Desi riscul pentru depersie al barbatilor este mai scazut, mai multi barbati decat femei raman nediagnosticati si nu primesc ajutor. Unii barbati prezinta simptome tipice de depresie, dar multi sunt ostili sau furiosi sau isi mascheaza depresia cu ajutorul alcoolului sau drogurilor. Riscul de suicid este mai serios la barbati, avand un risc de suicid de 4 ori mai mare decat femeile.

–         Persoanele in varsta pierd de multe ori persoane iubite si trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca singuri. De asemenea au risc mai mare de boli fizice. Din aceste cauze poate apare depresia. De multe ori varstnicii nu primesc tratament sau ajutor pentru depersie, pentru ca cei din jurul lor cred ca depresia este rezultatul imbatranirii si multi varstnici nu discuta depre simptomele lor.

Cum traiesc femeile depresia?

Depresia este mai frecventa la femei decat la barbati. Factorii biologici, hormonali si psihologici sunt legati de rata mai mare a depresiei la femei.

Hormonii afecteaza in mod direct chmia creierului care controleaza emotiile si dispozitia. De exemplu, femeile sunt foarte susceptibile la depresie dupa nastere, cand apar importante modificari hormonale si fizice, impreuna cu noi responsabilitati. Multe mame tinere au episoade scurte de tristete sau “baby blues”, iar unele ajung la depresie postpartum. De multe ori femeile cu depresie postpartum au mai avut depresie in antecedente.

Unele femei au de asemenea forme severe de sindrom premenstrual, uneori denumit si tulburare disforica premenstruala, care se datoreaza modificarilor hormonale care apar in perioada de ovulatie si inainte de inceperea menstruatiei. In perioada de tranzitie spre menopauza multe femei prezinta un risc crescut de depresie. La ora actuala se studiaza felul in care estrogenii si alti hormoni afecteaza chimia creierului asociata cu depresia.

Nu in ultimul rand femeile sunt supuse unui stress suplimentar cauzat de responsabilitatea copiiilor, ingrijirea copiiilor si a parintilor varstnici, abuz, saracie si relatii nefericite. Nu este inca clar de ce anumite femei care sunt supuse unor presiuni foarte mari ajung la depresie, in timp ce altele, in conditii similare, nu prezinta modificari psihologice.

Cum traiesc barbatii depresia?

Foarte adesea barbatii traiesc depresia intr-un mod diferit de felul in care depresia este traita de femei si au modalitati diferite de a face fata simptomelor.

Barbatii accepta mai repede decat femeile faptul ca sunt obositi, iritabili, ca si-au pierdut interesul pentru activitati care altadata le faceau placere si ca au tulburari de somn, in timp ce femeile accepta mai repede decat barbatii faptul ca sunt triste, ca se simt lipsite de valoare si vinovate in mod excesiv.

Mult mai frecvent decat femeile barbatii cauta solutia pentru depresie in alcool sau droguri, sau devin frustrati, descurajati, iritabili, furiosi si uneori abuzivi. Unii barbati care sufera de depresie se arunca in munca pentru a evita sa vorbeasca cu familia sau prietenii despre ceea ce li se intampla, iar unii dintre ei se angajeaza in comportamente riscante. Si desi mai multe femei decat barbati incearca sa se sinucida, mai multi barnati decat femei o si fac.

Depresia „rationala”

Termenul de depresie rationala se foloseste pentru depresia clinica ghidata de ratiune.

Cauza poate consta in conditiile de viata adverse. Ca urmare ceea ce numim depresie rationala nu se preteaza la un tratament traditional al depresiei.

In mod traditional psihoterapia cognitiva sustine ca nu exista asa ceva- adica depresie rationala- avand in vedere ca desi tristetea este un raspuns natural la pierderi sau dezamagiri, depresia in sine este rezultatul unei gandiri distorsionate.

Pe de alta parte, alti teoreticieni sustin ca depresia este de doua categorii, si anume depresia „irationala”, care apare fara existenta unui stresor evident, si depresia „rationala”, rezultata ca urmare a unor conditii de viata particulare.

Cercetarile arata insa ca depresia si riscul de suicid nu sunt neaparat legate de conditiile de viata adverse. De exemplu persoanele care au un handicap sau o problema medicala nu sunt mai depresive decat cele fara astfel de probleme.

De altfel, indiferent care sunt cauzele depresiei, depresia este rezultatul unei gandiri de tipul „fara solutie”, ceea ce in destul de putine cazuri este adevarat. Persoana depresiva are insa tendinta de a nu vedea solutii sau de a nu lua in considerare solutiile, chiar si atunci cand acestea sunt viabile.

Depresia de Craciun

Craciunul este perioada din an in care apar foarte multe depresii, iar rata sinuciderilor este mult mai mare in decembrie comparativ cu celelalte luni ale anului. Depresia de Craciun poate fi declansata de o multitudine de factori, printre care pierderile, esecurile si singuratatea. Aceste elemente sunt exacerbate in aceasta perioada a anului. Persoanele care au suferit pierderi de genul decesului unei persoane apropiate, divortul sau pierderea unui copil au un risc mai mare de depresie de Craciun.

Depresia de Craciun este destul de dificil de gestionat deoarece toata lumea din jur pare sa fie fericita. Din acest motiv persoana depresiva incepe sa se intrebe ce nu este in regula cu ea si de ce nu se poate bucura de sarbatorile de iarna. Astfel ca tinde sa se disocieze de sentimentele sale si sa-si puna intrebari care duc la auto-infrangere.

Pe de alta parte, un toate depresiile de Craciun au la baza pierderi sau alte evenimente notabile. Unele persoane se simt deprimate in preajma sarbatorilor, fara a avea un motiv evident. Dar de multe ori nu se ia in considerare faptul ca sarbatorile de iarna sunt destul de stresante prin ele insele.

Indiferent insa de motivul pentru care va simtiti deprimat de sarbatori, este important sa spuneti acest lucru cuiva. Cererea de ajutor este un semn de putere, nu de slabiciune. Daca sunteti singur de Craciun si aveti senzatia ca sunteti trist sunati pe cineva: un prieten, o ruda, o cunostinta.

Rolul ruminării în depresie

Ruminarea îmbracă forma unor gânduri persistente şi recurente, care acaparează sfera preocupărilor conştiente ale persoanei, independent de intenţiile acesteia, adică conţinuturile ei îi sunt impuse persoanei oarecum fără voia ei, confruntând-o cu imposibilitatea de a se elibera de aceasta. Cu alte cuvinte ruminarea se referă la „o clasă de gânduri conştiente ce gravitează în jurul unei teme instrumentale comune şi care revin în absenţa unor solicitări imediate din exterior care ar reclama  gândurile respective.”

Gândurile în jurul cărora gravitează ruminarea sunt prin definiţie negative, ele îmbrăcând forme concrete, ca de exemplu „De ce nu reuşesc niciodată nimic?”; „De ce trebuie să fiu un ratat?”; „De ce nu pot simţi şi eu că fac ceva?”. In acelasi timp ruminarea este si o metodă de gestionare a dispoziţiilor negative, care implică centrarea atenţiei asupra propriei persoane. În cadrul depresiei, ruminarea se poate concentra si asupra intensităţii şi neadecvării depresiei (de ex., „Mă simt atât de doborât(ă), că nu am nici interesul, nici energia necesare pentru a face ceva”), asupra motivelor care stau la baza depresiei (de ex., „Ce se întâmplă cu mine?” sau „De ce mă simt atât de trist(ă)?”, ori asupra consecinţelor stării actuale (de ex., „Lucrurile nu se vor îndrepta niciodată pentru mine”.)

Ruminarea centrată pe sine, reprezentată de gândurile şi comportamentele repetitive ce vizează propria persoană în relaţie cu depresia (de ex., „De ce trebuie să reacţionez întotdeauna astfel?”) sunt mai degrabă un construct de tipul trăsăturilor de personalitate, asociat mai puternic cu neuroticismul, în timp ce ruminarea centrată pe simptome, manifestă sub forma gândurilor şi comportamentelor repetitive care se focalizează asupra manifestărilor depresiei (de ex., „De ce nu mă pot concentra?”), se prezintă ca un produs al depresiei.

Tulburările depresive în funcţie de severitate

Episoade depresive uşoare, caracterizate printr-o simptomatologie de intensitate redusă, însoţită de perturbări minore ale funcţiilor ocupaţionale, sociale şi relaţionale, satisface criteriile minime pentru diagnosticul de episod depresiv major (5-6 criterii).

Episoade depresive moderate, (medii) a căror severitate simptomatică se află la jumătatea distanţei dintre depresia uşoară şi severă.

Episoadele depresive severe satisfac toate sau aproape toate criteriile (8-9 criterii) de diagnostic conform DSM IV R, iar intensitatea simptomelor este crescută si are mai multe forme:

-episoade depresive severe fără elemente psihotice;

-episoade depresive severe cu elemente psihotice de tipul ideilor delirante sau halucinaţiilor, care pot fi congruente sau incongruente cu dispoziţia. Din categoria elementelor psihotice dispoziţional-congruente fac parte ideile delirante şi/sau halucinaţiile al căror conţinut este adecvat fenomenologiei depresive referitoare la insuficienţele persoanle, culpabilitate, boală, nihilism, autopedepsire;

-episoade depresive severe cu elemente psihotice dispoziţional incongruente,exteriorizate prin idei delirante de persecuţie şi de control, gândire impusă, sau halucinaţii a căror conţinut nu implică temele depresive tipice de inadaptare personală, vinovăţie, boală, moarte, nihilism sau pedeapsă.

Alte tulburări afective

Tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;

Tulburarea afectivă indusă de o substanţă;

Tulburarea depresivă fără altă specificaţie: include tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică, tulburarea de adaptare cu dispoziţie depresivă ori tulburarea de adaptare cu dispoziţie mixtă, depresivă anxioasă.

Tulburarea distrofică premenstruală: în cele mai multe cicluri menstruale din cursul ultimului an, simptome (de exemplu, dispoziţie depresivă marcată, anxietate marcată, labilitate afectivă marcată, scăderea interesului pentru diverse activităţi) survenind de regulă în ultime săptămână a fazei luteale (şi care nu se remit în decurs de câteva zile de la debutul menstruaţiei).

Tulburarea depresivă minoră: episoade de simptome depresive cu o durată de cel puţin 2 săptămâni, dar cu mai puţin de de cinci itemi ceruţi pentru tulburarea depresivă majoră.

Tulburarea depresivă scurtă, recurentă: episoade depresive durând de la 2 zile până la 2 săptămâni, survenind cel puţin o dată pe lună, timp de 12 luni (neasociată cu ciclul menstrual).

Un episod depresiv major suprapus peste tulburarea delirantă, tulburarea psihotică fără altă specificaţii ori faza activă a schizofreniei. Situaţiile în care clinicianul a ajuns la concluzia că este prezentă o tulburare depresivă, dar este inacapabil să precizeze dacă aceasta este primară, datorată unei condiţii medicale generale ori indusă de o substanţă.

Tulburările depresive din cauză medicală şi tulburările depresive induse de medicamente. O serie de afecţiuni somatice şi medicamente pot fi responsabile de apariţia sindromului depresiv. Cauzele medicale cele mai frecvente ale sindromului depresiv:

Boala şi sindromul Cushing

Boala Addison,

Hipotiroidism clinic şi subclinic,

Hiperaldosteronism,

Hipoparatiroidism, Hiperparatiroidism,

Hipertiroidism, Stare după tiroidectomie totală sau parţială.

Deficite de vitamine (B1, B12, Acid folic, PP)

Boli cerebrovasculare, Stare după AVC,

Demenţe,

Scleroza multiplă,

Boala Parkinson,

Boala Huntington,

Stări după TCC,

Epilepsie,

Infecţii ale sistemului nervos central, SIDA,

Tuberculoza,

Mononucleoza,

Lupus eritematos sistemic,

Artrită reumatoidă,

Colagenoze,

Boli infecţioase cronice – hepatite cronice,

Porfirie,

Boli tumorale,

Boli renale cronice.

Categories:

Comments are closed